Butășirea plantelor

Butășirea plantelor de interior

Inepuizabilă sursă de reînnoire a plantelor, butășirea pare să țină de domeniul magiei: o bucată de tulpină, o frunză – și iată o nouă plantă! Vă invităm să descoperiți în rândurile următoare secretele butășirii plantelor de interior, o activitate simplă și foarte plăcută.

Sfatul nostru

Pentru butășire, alegeți cel mai bine un tânăr lăstar neînflorit, cu frunze, o frunză tânără bine dezvoltată, sănătoasă, verde, o porțiune de tulpină viguroasă. Nu prele­vați butași dacă planta a fost afectată de lipsa sau de excesul de apă: riscați să obți­neți plante plăpânde.

Cea mai frecventă modalitate de bu­tășire este aceea de a provoca apariția rădăcinilor dintr-un fragment de tul­pină. Țesuturile vegetale care se rege­nerează cel mai bine sunt cele tinere, sănătoase, bogate în apă; alegeți întot­deauna pentru butășire un lăstar ter­minal viguros, care nu prezintă nicio deformare și nu este parazitat.

Natura butașilor

Rădăcină potrivită pentru plantat

Pentru plantele de interior se disting butașii erbacei, prelevați din tulpini moi: hipoestes, tradescantia, fittonia, coleus etc. și butași semilemnoși sau semimaturi, tăiați din tulpini lignificate la bază, dar încă erbacee (moi) la extremitate: croton, ficus, dieffenbachia, bougainvillea etc. Părțile termi­nale sunt întotdeauna parțial erbacee, pentru că plantele din casă nu-și pierd frunzele iarna.

Butașii terminali

Sunt tăiați de la extremitatea tulpinilor sau a lăstarilor, cu mugurele termi­nal intact, sediu al creșterii plantei. Pentru prelevări, folosiți foarfecele de bonsai, un cuțit de altoit sau un mic foarfece de grădinărit pentru a reali­za o tăietură netedă și curată. Retezați deasupra unei frunze sau a unei perechi de frunze, pentru a nu lăsa un ciot de tulpină gol.

Lungimea butașului depinde de distanța dintre două noduri de tulpină, porțiunile care separă punctele de inserție a frunzelor. Pentru tulpinile cu distanța dintre noduri scurtă și cu frunzișul stufos, ca tradescantia sau hipoestes, este suficient un butaș de 5-8 cm.

Pentru plantele cu distanță mare între noduri (ficusul de cauciuc, schefflera sau fatshedera), butașul tre­buie să aibă 10-15 cm.

Numim „aranjament“ pregătirea butașului. Începeți prin a tăia baza ra­murii exact sub nodul sau ochiul infe­rior: acolo se vor forma rădăcinile. Folosiți la nevoie o lamă de ras, pen­tru a face o tăietură corectă și netedă.

Eliminați frunzele inferioare ale bu­tașului, pentru a evita putrezirea lor în contact cu apa sau cu mranița și pier­derile de apă prin evaporare. Nu păs­trați decât două sau trei frunze mari și maximum cinci foarte mici (mai puțin de 5 cm lungime).

Tăiați limbul de la jumătate, pentru a limita pierderile de apă. Nu atingeți frunzele tari și lu­cioase (cum sunt cele ale ficusului de cauciuc), bine adaptate la uscăciune și care transpiră puțin. Dacă tulpina este lignificată la bază, scufundați-o în pulbere de hormoni.

Anumiți butași din tulpini lemnoa­se (sparmania, iasomia) se prind mai bine dacă au la bază o așchie de lemn din tija principală (butași de călcâi). Pentru a-i preleva, detașați o fâșie late­rală de scoarță de 1,5-2 cm, trăgând-o în jos, apoi procedați ca și pentru cei­lalți butași.

Înfigeți butașii individual în godete sau câte trei într-un ghiveci. Fo­losiți o mraniță de răsadniță afânată și drenantă sau un amestec în părți egale de nisip de râu și turbă albă sau de vermiculit.

Faceți o gaură cu un bețișor și in­troduceți butașul înăuntru, fără să deteriorați țesuturile. Înfigeți baza butașului cam la o treime din lungi­mea lui. Tasați ușor pământul în jurul tulpinii pentru a o menține nemișca­tă, apoi udați cu un pulverizator sau cu o stropitoare cu sită fină.

Puneți godetele în miniseră sau sub o pungă de plastic transparent, susținută cu un arac sau cu două proptele. Astfel, veți crea atmosfera caldă și umedă propice înrădăcinării.

Ce plante să butășim?

Cel mai ușor de butășit în casă sunt plantele cu tulpini moi, nelignificate: telegraf, hipoestes, plectrantus, singonium, pilea, coleus, impatiens, irezine, iederă etc. Acestea pot fi butășite tot anul.

Plantele mari, cu tulpina mai dură, sunt mai dificil de butășit. Opera­țiunea poate fi efectuată din iunie până la jumătatea lui septembrie, țe­suturile tăiate formând mai ușor rădă­cini în timpul fazei de creștere activă.

Palmierii și cicadaceele nu se butășesc, pentru că tulpina lor nu are decât un singur mugur terminal. Ferigile, care formează tufe de frunze, și nu tulpini, nu pot fi butășite. Este și cazul plantelor anuale, ale căror tulpini mor după înflorire, precum și al orhideelor în rozetă.

Butași de frunze

La plantele fără tulpină sau la cele care formează rozete, singura modalitate de a obține butași este folosirea unei frunze sau a unui fragment de frunză.

Nu toate speciile fac rădăcini în acest fel, de exemplu bromeliaceele, dar se pot obține rezultate bune cu: begonia cu frunze decorative, peperomia, gloxinia, violeta de Africa, streptocarpus, crasula, sedum, echeveria etc. Se dis­ting două tipuri de butași.

  • Butașii de frunze întregi: în cazul specii­lor cu frunze mici, precum violeta de Africa, Peperomia caperata, Pilea cadieri și plantele grase, plantați pețiolul în pă­mânt, cu frunza înălțată. Înrădăcinarea se produce la joncțiunea dintre frunză și pețiol.

La numeroase begonii sau la Streptocarpus hibrid, frunzele sunt puse culcat pe sol, nervurile de pe fața infe­rioară fiind ușor incizate cu o lamă de ras sau cu un cuțit dc altoire. La nivelul acestor incizii apar plantulele.

Alegeți frunze tinere, bine dezvol­tate, care nu au pete sau colorări sus­pecte. Cu o unealtă tăioasă, detașați pețiolul la nivelul punctului său de formare, apoi tăiați din nou la 3-4 cm de limb. La plantele nu prea moi sau pufoase (pilea, peperomia), pudrați baza pețiolului cu pulbere de hor­moni de butășire în care s-a adăugat un fungicid.

Umpleți o terină cu mraniță de butășire amestecată cu 20 la sută vermiculit sau perlit, care o vor face mai afânată. Faceți o gaură înfigând un creion sau un băț de bambus în sub­strat și introduceți încet, prin alune­care, pețiolul înăuntru, în poziție ușor oblică, astfel încât baza frunzei să se așeze pe suprafața mraniței.

Umeziți substratul fără a înmuia frunzele, pen­tru a evita dezvoltarea putregaiului. Adăpostiți terina într-o miniseră în­călzită, temperatura de 25°C fiind ideală pentru prindere.

Așezați cultura, câteva săptămâni într-un loc luminos, dar ferit de razele directe ale soarelui, timp în care se dezvoltă plantulele de la baza frunze lor. Faceți întotdeauna mai mulți butași de frunze, pentru că procentajul de reușită este mic (în jur de 50 la sută).

  • Butășirea fragmentelor de frunză: se folosește numai o bucată din limbul foliar, plantele noi formându-se la ni­velul nervurilor. Este o metodă econo­mică, întrebuințată pentru Begonia rex, Begonia massoniana, Streptocarpus hibrid și Sansevieria trifasciata.

La aceas­ta din urmă apare un fenomen ciudat în ciuda faptului că butășirea este o clonare în urma căreia ar trebui să apară plante identice cu planta-mamă, la Sansevieria trifasciata, soiul Laurentii, marginile galbene ale frunzelor nu apar pe plantele butășite, plantele ob­ținute fiind toate verzi.

Butașii sunt plantați vertical în sub­strat, înfipți 2 cm în pământ (jumătate din lungimea lor). Condițiile de cul­tură sunt similare cu cele pentru frun­zele întregi.

Butași din fragmente de tulpină

Plantele cu tije groase, cărnoase, puțin lignificate, ca dracena, dieffenbachia, pleomele, cordiline sau yucca, se mul­tiplică butășind fragmente de tulpină de 3-5 cm lungime.

Alegeți o tijă tânără și viguroasă. Tăiați coroana de frunze terminale și faceți-o să producă rădăcini ca un butaș de vârf. Tăiați partea de tulpină fără frunze în bucăți egale.

Fiecare trebuie să aibă doi sau trei „ochi“, mici umflături care indică locul vechilor frunze și unde se gă­sesc muguri în stare latentă. Folosiți o lamă de ras sau un cuțit de altoit foar­te curat pentru a obține tăieturi nete­de și orizontale.

Înfigeți bucățile vertical într-o mraniță de răsadniță, respectând sensul de creștere al tulpinii sau puneți-le culcate pe suprafața mraniței, îngropându-le până la jumătatea grosimii lor.

Pentru a înlesni înrădăcinarea, incizați superfi­cial scoarța de pe partea aflată în con­tact cu mranița și presărați-o cu pudră de hormoni de butășire.

Udați, apoi instalați ghiveciul într-o miniseră sau acoperiți-l cu o folie de plastic transparent. Mențineți cultura într-o ambianță caldă (22-25°C) și umedă, sub o lumină nu prea puter­nică.

Micii muguri vor apărea pe bu­cățile butășite după o lună și jumătate sau două luni. Îndepărtați progresiv acoperișul de sticlă sau de plastic, dar mențineți butașii la cald și pulverizați-i frecvent cu apă călduță și necalcaroasă.

Câteva sfaturi utile

O umezeală ridicată este indispensa­bilă pentru compensarea pierderilor de apă ale butașilor, care trebuie să su­praviețuiască din propriile lor rezerve. O miniseră este ideală pentru că ac­celerează înrădăcinarea și crește pro­centajul de prindere a butașilor.

Temperatura medie dintr-un inte­rior (18-20°C) le convine în general butașilor, dar ideală este cea cuprinsă între 22 și 25°C. Puneți terinele pe placa protectoare a unui calorifer sau folosiți o miniseră prevăzută cu o re­zistență încălzitoare.

Expuneți butașii la lumină puterni­că, dar fără soare direct, pentru a evita producerea de arsuri pe tinerele frunze sau pe muguri. Pudra de hormoni, de preferință adăugată împreună cu un fungicid, este destinată butașilor lemnoși. Această pudră albă nu trebuie să se aglomereze în jurul tulpinii pentru că afectează înrădăcinarea (risc de for­mare a putregaiurilor).

Butășirea invers

Papirusul (Cyperus alternifolius) este ușor de înmulțit făcând să crească rădăcini în apă dintr-o umbelă de bractee răsturnată. Primă­vara sau vara, tăiați una sau mai multe umbele (care să nu fie uscate, ci tinere) împreună cu câțiva centimetri din tulpina care le poartă.

Tăiați frunzele (bracteele) la o treime sau la jumătatea lungimii lor și puneți umbela răstur­nată, cu tija în sus, pe suprafața apei dintr-un castronel cu gură largă (adăugați o bucățică de cărbune de lemn pentru ca apa să rămână limpede).

După o lună, se formează rădăcinile și noi muguri la nivelul părții scufundate în apă. Când umbela a format câteva rădăcini, mutați-o într-un ghiveci, punând-o pe suprafața mraniței de transplantare. Mențineți substratul în permanență bine umezit.

Butași în apă

Este cea mai simplă tehnică de în­mulțire a plantelor, recomandată tutu­ror începătorilor. Ea constă în punerea în apă a bazei unui mugur sau a pețiolului unei frunze pentru a provoca dezvoltarea rădăcinilor.

Numeroase plante de interior cu tulpini moi – tele­graf, voalul-miresei, coleus, plectrante, iederă, fittonia, hipoestes, impatiens, cissus, planta-crevete (beloperone), ginura, peperomia, glechoma, pilea – dau bune rezultate cu fragmente de tulpini de 7-12 cm lungime.

Pentru plantele mai robuste – dieffenbachia, Ficus benjaminii, potos, fatshedera, schefflera, singonium -, butașii trebu­ie să aibă 15-25 cm lungime. Și une­le frunze – violete de Africa, Begonia rex, sansevieria, aglaonema – se pre­tează la o butășire în apă. Faceți expe­riențe variate, veți avea, fără îndoială, parte și de surprize plăcute.

Se înrădăcinează bine în apă nu­mai butașii terminali. Tăiați baza bu­tașului exact sub nod (partea ușor îngroșată a tulpinii cu frunze și mu­guri) pentru că acolo se formează cel mai ușor rădăcinile. Eliminați frunze­le inferioare (din partea de jos) în așa fel încât numai tulpina să stea în apă.

În cazul unei frunze cu pețiol, acesta din urmă trebuie să fie tăiat precis la 4-5 cm lungime. Pregătiți recipientele în care urmează să puneți butașii: vase mici, eprubete, borcane de dulceață, pahare de muștar.

Unele magazine care vând obiecte pentru decorațiuni interioa­re propun și modele de recipiente decorative destinate special acestui scop. Umpleți-le cu apă curată și adăugați o bucățică de cărbune de lemn, ale când proprietăți antiseptice vor împiedica alterarea prea rapidă a apei.

Câteva pică­turi de îngrășământ lichid vor „alimen­ta“ butașul cu elemente nutritive. Un îngrășământ organic mai bogat în vita­mine și auxine dă rezultate excelente. Puneți 10 picături la un litru de apă.

Dacă recipientul are o deschidere mare, căutați un mijloc de a fixa frun­za, fără să fie scufundată în apă, ceea ce ar provoca putrezirea. Extremita­tea superioară a butașului trebuie să fie menținută mereu deasupra apei.

În acest scop, este suficient să acoperiți deschiderea recipientului cu folie de aluminiu sau plastifiată, pe care să o găuriți. Treceți butașii prin găuri.

Nu expuneți niciodată butașii di­rect la soare, pentru că riscă să se usuce rapid. Urmăriți cu atenție formarea ră­dăcinilor și completați nivelul apei dacă este necesar.

Atenție! Rădăcinile care se dezvoltă în apă au o structură diferită dc a celor care se dezvoltă în pământ. Fine, translucide, fragile, ele sunt foarte sensibile la putregai. Nu așteptați ca butașii să formeze plete rădăcinoase pentru a-i pune în godete individuale, pline cu mraniță ușoară.

Transplantarea trebuie să fie efectuată atunci când rădăcinile au 5 cm lungi­me. Dacă așteptați prea mult, rădăci­nile crescute în apă se vor adapta greu la amestecul de mraniță.

Butașii plantelor grase

Cactușii și suculentele se butășesc primăvara, folosind fragmente de tulpină sau de frunze. După prelevare, lăsați butașii să se usuce la aer 2-3 zile, timp în care se formează, pe partea tăiată, o pieliță.

Pe acest calus cicatricial apar rădăcinile. Plasați butașii într-un amestec în părți egale de turbă și nisip obișnuit. Înfigeți baza frunzei sau a mugurelui în amestec, îngropându-l foarte puțin. Udați foarte pu­țin și nu pulverizați.

Îngrijirile după prindere

Indiferent de tehnica folosită, butașii trebuie repicați imediat după ce s-au prins, lucru evidențiat de apariția de frunze noi sau a unui mic lăstar. Deoa­rece planta și mai ales rădăcinile ei sunt fragile, folosiți un substrat cât mai ușor și mai afânat, cu cel puțin o trei­me nisip de râu.

Butașii grupați în același ghiveci sau într-o terină au rădăcini încâlcite. Puteți să le reduceți lungimea cu o treime fără nicio problemă. Scoateți butașii din pământ cu atenție, ridicându-i cu un plantator sau cu o furculiță, pentru a nu le deteriora rădăcinile. În niciun caz nu trageți de plantă, rădă­cinile fiind, în acest stadiu de dezvol­tare, foarte casante.

Puneți fiecare nouă plantă într-o mraniță de repicare făcută mai ușoară prin amestecare cu 20 la sută nisip. O soluție bună constă în dispunerea în triunghi a trei butași, într-un ghiveci cu diametrul de 12 cm, ceea ce va permite obținerea mai rapidă a unei tufe decorative.

Țineți butașii repicați sub un clo­pot de sticlă sau o folie de plastic transparent înjur de o lună. Apoi des­coperiți cultura pentru a căli planta, dar continuați să mențineți un indice de umezeală ridicat prin vaporizări aproape zilnice.

Inițial, țineți planta în semiumbră, dar imediat ce apar patru frunze, așe­zați-o la soare. Fertilizați-o după o lună, prima dată cu o soluție diluată la jumătate față de cea normală.

Puteți butăși un ananas

Coroana de frunze din vârful unui fruct de ananas poate servi la butășire. Ea va forma, cu timpul, o impresionantă rozetă de frunze spinoase, de un verde-cenușiu, foarte plăcut.

Alegeți un fruct frumos, foarte proaspăt, a cărui coroană de frunze să nu prezinte semne de uscare. Tăiați calota superioară a fructu­lui la 2 cm sub tufa de frunze. Lăsați tăietura să se usuce 24 de ore, pentru a nu fi prea umedă și a evita riscul putrezirii.

Puneți-o pe urmă pe suprafața mraniței de butășire într-un ghiveci, adâncind ușor în substrat partea cărnoasă. Udați puțin și acoperiți ghiveciul cu o folie de plastic transparent, sprijinită pe un arc de sârmă, pentru a crea o ambianță caldă și umedă. Puneți ghiveciul sub o sursă de lumină.

  1. Decupați coroana cu un pic de pulpă de fruct (2 cm).
  2. Puneți butașul pe un substrat bine aerisit și afânat.
  3. Acoperiți-l cu plastic și udați-l prin scufundare.

Verifică preț butași aici!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *