Cele mai frecvente întrebări și răspunsuri despre plantele de interior

Ce dimensiuni trebuie să aibă ghivecele?

În momentul schimbării plantelor din ghivece, alegeți-le pe cele suficient de strâmte, pentru a respecta un anume echilibru între dezvoltarea părții ae­riene a plantei și cea a rădăcinilor.

De regulă, pentru o plantă aflată în faza de dezvoltare, folosiți un ghiveci cu un diametru mai mare cu 2-3 cm decât cel anterior.

Pentru o plantă ajunsă la maturitate, alegeți un ghiveci identic sau puțin mai mare, fiindcă în acest caz se pune problema reînnoirii unei părți din mraniță. Pentru speciile cu creștere rapidă sau pentru plantele mari, puteți să folosiți un ghiveci cu diametrul mai mare cu 4-5 cm.

Pot fi asociate plante diferite în același bac?

Da, dacă speciile alese au nevoi simila­re în materie de lumină, de temperatu­ră și de udare. Puteți astfel să asociați mai multe plante grase și cactee, care au nevoie de lumină puternică și de puțină apă.

Puteți pune împreună și plante cu frunzișuri decorative, care apreciază o lumină de intensitate me­die și udări regulate: ferigi, chlorophytum, singonium etc.

Alegeți exemplare cu vigoare asemănătoare pentru ca o plantă foarte viguroasă să nu le sufoce pe vecinele ei mai mici și mai delicate.

 

Cum poate fi folosit mai bine un bac cu rezervă cu apă?

Faceți deosebirea între un bac cu re­zervă de apă, unde planta crește în mraniță, și bacul de hidrocultură, în care rădăcinile, înfipte printre bile de argilă expandată, se dezvoltă în soluția nutritivă.

Pentru bacul cu rezervă de apă, vărsați apa în rezervor, și nu la su­prafața mraniței. O dată pe lună, udați pe deasupra pentru a spăla mranița de sărurile minerale ce se acumulează la suprafață.

Nu țineți rezervorul plin în permanență. Lăsați-l să se golească și umpleți-l din nou după 10 zile. Este important ca mranița să nu rămână mereu umedă, ci să se „zvânte“.

Prin gaura de la fundul ghiveciului ies rădăcini. Trebuie tăiate?

Nu, acest lucru arată că planta trebuie mutată într-un ghiveci mai mare, întrucât planta este strâmtorată, iar rădăcinile au consumat toate elemen­tele disponibile din substrat.

Pentru a scoate balotul de pământ din ghiveci fără a deteriora rădăcinile nu udați planta câteva zile, timp în care volu­mul substratului se va reduce, apoi scoateți încet balotul de pământ.

Dacă ele sunt greu de scos, spargeți ghive­ciul, dacă e de argilă, sau decupați cu secatorul fundul recipientului, dacă acesta e de plastic.

Tăiați rădăcinile deteriorate, uscate sau închise la cu­loare care depășesc balotul, apoi descurcați-le pe cele încâlcite la fundul ghiveciului, după care puneți planta în alt ghiveci, cu mraniță proaspătă.

Un ghiveci trebuie să aibă întotdeauna orificii?

Da, pentru că umiditatea permanentă dintr-un ghiveci etanș provoacă rapid putrezirea rădăcinilor. Hidrocultură este un caz particular, rădăcinile stând într-o soluție nutritivă.

Aceeași situa­ție e și în cazul bacurilor cu rezervă de apă, etanșe prin definiție. Una sau mai multe găuri de drenaj la fundul ghivecelor sunt obligatorii pentru elimina­rea excesului de apă.

Dacă un ghiveci sau un bac nu are găuri de drenaj, fo­losiți bormașina pentru a face cel pu­țin o gaură de 1 cm diametru. La un bac ori o jardinieră faceți găuri din 15 în 15 cm.

Un ghiveci de pământ ars poate fi refolosit? Dacă da, cum anume?

Curățați-l bine pentru a evita propa­garea bolilor sau transmiterea paraziți­lor.

Îndepărtați reziduurile de mraniță sau de rădăcini, apoi frecați bine, temeinic, cu peria și cu apă caldă, cu hipoclorit de sodiu, interiorul și exteri­orul vasului, pentru a elimina depune­rile calcaroase și pentru dezinfectare.

Clătiți bine cu apă curată, după care lăsați-l câteva zile să se usuce, înainte de a pune în el o altă plantă.

Am cumpărat o plantă într-un ghiveci de plastic. Trebuie s-o mut?

Dacă nu e vorba de estetică, e inutil să schimbați planta într-un alt tip de ghiveci, cu excepția cazului în care recipientul original nu are găuri de drenaj sau dacă e vorba de o plantă mare, care nu are stabilitate într-un ghiveci de plastic.

În acest din urmă caz, un ghiveci mare de pământ ars e ideal. E bine să schimbați ghiveciul unei plante nou cumpărate, pentru a-i oferi un substrat mai potrivit nevoilor ei decât turba în care a fost crescută.

Cum pot să creez o mică grădină într-o damigeană de sticlă?

Alegeți exemplare tinere, cu creștere lentă, care suportă tăierea: asplenium, fittonia, maranta, hipoestes, Ficus pumila. Puneți la fundul damigenei un strat de bile de argilă, la care adău­gați puțin cărbune de lemn și dea­supra 10 cm de mraniță de răsadniță.

Scoateți plantele din ghivece, elimi­nați mranița lipită de rădăcini și puneți-le în damigeană, cu ajutorul unui arac de bambus și al unei sârme.

Plantați-le mai întâi pe cele de lângă pere­ții damigenei, apoi pe cele din centru. Acoperiți suprafața cu mușchi, apoi udați, astfel încât apa să se prelingă pe pereții damigenei.

Ce plante pot fi cultivate în vase suspendate?

Toate speciile târâtoare sau agățătoare pot fi cultivate în coșuri suspendate. Alegeți în special plante cu tulpini ce nu-și pierd frunzele de la bază sau asociați-le cu mici forme stufoase, care vor împodobi suprafața vasului suspendat.

Vă recomandăm: fittonia, iedera panașată, plectrantus, telegraful, Nepenthes, asparagus, chlorophytum, cissus, Ficus pumila, orhidee, platicerium, potos, Nephrolepis, filodendron cu frunze mici, Saxifraga stolonifera, singonium etc.

Ce sunt bilele maro care pot fi văzute uneori la suprafața și la fundul ghivecelor?

Sunt bile de mai multe mărimi, din argilă expandată, material inert și po­ros. Puse pe substrat, maschează mra­nița și sărurile minerale care formează, treptat, depozite albicioase la suprafa­ță. Au, așadar, un rol estetic.

La fundul ghiveciului, bilele de argilă asigură drenajul, eliminând excesul de apă. În hidrocultură, ele constituie materialul de fixare a rădăcinilor care cresc în so­luția nutritivă. Puteți folosi bile de ar­gilă pentru a întreține o ambianță umedă în jurul plantelor.

Puneți ghivecele pe o tavă adâncă, umplută cu bile de argilă mereu umede.

De ce sunt mici bile albe în ghiveciul plantei mele?

Este vorba, fără îndoială, de polistiren expandat, material sintetic inert, folo­sit pentru a afâna amestecul de cultu­ră (îndeosebi în substraturile pentru orhidee) și a-i mări porozitatea.

Nu este deci un simptom al unei maladii, în cazul în care acestea au o culoare gălbuie, poate fi vorba de granule ce rețin apa, care cresc capacitatea ames­tecului de a păstra apa și permit deci udarea mai rară a plantei.

Micile bile gălbui pot fi și granule de îngrășă­mânt cu difuzare lentă, care îmbogă­țesc numeroase tipuri de mraniță din comerț. Învelișul lor nu este biodegradabil și trebuie înlăturat după 6 luni (când s-a golit).

De ce este considerată mranița un suport de cultură?

Aceasta este denumirea oficială a tu­turor mranițelor și a diverselor sub­straturi care servesc drept suport fizic și „alimentar“ pentru rădăcinile plan­telor cultivate, furnizându-le apa și elementele nutritive de care au nevo­ie.

Termenul „suport de cultură“ de­semnează atât mranițele (amestecuri pe bază dc turbă, de scoarță compos­tată sau de pământ), cât și materialele moderne care permit ancorarea rădă­cinilor (bile de argilă expandată, vată minerală, vermiculit, perlit, puzzolane, fibre etc.).

Există diferențe de calitate substanțiale între substraturile din comerț?

Da, la fel ca în cazul prețului. Mranițele ieftine sunt destul de grosolane, compuse din turbă și scoarță compos­tată și având, uneori, reziduuri de măciniș de plante. Acestea se usucă rapid și sunt greu de rehidratat, se compac­tează și nu conțin suficiente elemente nutritive.

Alegeți mranițe bine echi­librate, care au o compoziție variată, pe bază de turbă, de scoarțe, de perlit, de vermiculit (pentru drenaj), de pă­mânt, de băligar compostat și îngră­șăminte.

Preferați pentru plantele de interior mranițele de transplantare, și nu pe cele „universale“ sau „hortico­le“, în general de calitate inferioară. Nu confundați „mranița , care este suport de cultură, cu „compostul“, provenit din descompunerea materi­ilor organice, care nu trebuie folosit în stare pură, ci ca un adaos organic și ca fertilizant.

Ce tip de mraniță să folosesc atunci când schimb ghiveciul plantei?

Alegeți o mraniță de calitate, creată de profesioniști. Un astfel de substrat trebuie să nu aibă resturi grosiere și trebuie să fie compus din cel puțin trei materii prime și să aibă o textură suplă. Anumite plante au nevoie de un amestec de cultură cu o compoziție specifică.

Cacteele și plantele grase au nevoie de o mraniță ușor de drenat, îmbogățită cu nisip grosier. Veți găsi în comerț amestecuri specifice atât pentru orhidee, cărora le place un su­port fibros și drenant, cât și pentru plantele acidofile precum azaleea, gardenia și multe ferigi, care nu su­portă prezența calcarului în mraniță. Pământul de ericacee le convine de minune.

Când trebuie schimbate plantele din ghiveci?

Primăvara, în perioada de începere a creșterii, e cel mai bun moment pentru schimbarea plantelor din ghivece. Plantele își vor relua dezvoltarea după oprirea cauzată de schimbarea din ghiveci și noi rădăcini vor ocupa mranița proaspătă.

Reînceperea creșterii este mai lentă din vară până-n toam­nă, dar plantele verzi, cu creștere rapi­dă (chlorophytum, telegraf, aspara­gus), pot fi schimbate din ghivece în orice anotimp.

Schimbați plantele din ghivece imediat după ce au fost cum­părate (excepție făcând cele înflorite).

Poate fi schimbată din ghiveciul ei o plantă aflată în plină înflorire?

Nu, pentru că schimbarea din ghiveci ar avea un efect dezastruos asupra înfloririi, provocând căderea florilor și a bobocilor. O plantă schimbată din ghiveci are nevoie de mai multe săptămâni pentru a se adapta la noul re­cipient și cu compoziția mraniței

Perioada de înflorire nu este potrivită pentru această întrerupere și reacomodare. Așteptați deci sfârșitul înflo­ririi. În acest moment ele intră într-o perioadă de repaus vegetativ și deci pot fi schimbate din ghivece fără vre­un risc.

Evitați să schimbați ghiveciul unei plante înainte de înflorire, pentru că bobocii de floare ar putea să cadă. Dacă planta e strâmtorată în ghiveciul ei, udați-o frecvent cu o soluție nutritivă în timpul înfloririi.

Pământul unei plante în ghiveci trebuie schimbat anual?

Nu. Dacă la exemplarele tinere, în pli­nă creștere, este necesară schimbarea ghivecelor în fiecare primăvară pen­tru împrospătarea mraniței, la plante­le mature, care își încetinesc creșterea, acest lucru trebuie făcut la 2-3 ani.

Plantele tinere butășite vor trebui schimbate din ghivece de 2-3 ori pe an. La fel, cele care se extind rapid în ghivece. Dacă planta nu pare să se simtă înghesuită în ghiveciul ei, examinați suprafața mraniței.

Dacă se strânge pe margini, dacă se albește la suprafață, schimbați ghiveciul pentru i a reîmprospăta resursele nutritive.

Am un filodendron foarte mare, căruia nu i-am schimbat ghiveciul de mai mulți ani. Cum să procedez?

Ideal este să cereți ajutorul prietenilor, pentru a scoate planta din ghiveciul ei și a-i schimba amestecul de mraniță. Atenție, manipularea unei plante mari este delicată și riscați să-i rupeți ramurile.

E mai bine să vă limitați la o lucrare de suprafață, de 1-2 ori pe an. Greblați stratul superficial de mraniță sărăcită, având grijă să nu afectați ră­dăcinile, și înlocuiți-l cu o pătură de mraniță proaspătă, bogată în substan­țe nutritive.

Trebuie să tai rădăcinile plantelor pe care le schimb din ghivece?

Nu, cu excepția cazului în care ies prin găurile de drenaj și e greu să le introduceți în noul ghiveci. Dacă puneți o plantă matură în același ghiveci, puteți să-i scurtați rădăcinile. Îndepărtați rădăcinile pătate, moi sau uscate până la partea sănătoasă.

Rădăcinile de bonsai se taie pentru a menține echilibrul cu partea aeriană. Trebuie eliminate sau desfăcute ghemurile care se formează la marginile turtei de pământ.

Ce este hidrocultura?

Numită și cultură hidroponică, este o metodă în care substratul de cultură tradițional este înlocuit de o soluție nutritivă (apă + îngrășământ). Rădă­cinile se fixează într-un material inert, cel mai adesea bile de argilă expan­dată. Ghivecele folosite sunt etanșe, având un indicator al nivelului apei.

Poate fi utilizat orice recipient etanș. Tehnica este potrivită pentru plantele care trebuie udate în permanență dar nu pentru acelea care cer perioade de odihnă, cu udări reduse cantitativ.

Totuși, se obțin rezultate foarte bune cu cacteele, plantele grase și nume­roase plante înflorite. Schefflera, potos, chlorophytum, ficusul preferă hidrocultura.

În ce fel de pământ trebuie cultivate orhideele?

Orhideele exotice sunt, în marea lor majoritate, plante care cresc în natură fixate pe ramurile arborilor (epifite) sau pe pietre (litofite). De aceea ele au nevoie de un amestec de cultură special, afânat și care se drenează ușor, și se simt bine într-un ghiveci de argilă sau într-un coș din șipci de lemn.

Le convine un substrat fibros, pe bază de scoarță, de turbă grosieră, de bile de polistiren expandat, de spu­mă de poliuretan, de sfagnum, de rădă­cini de ferigi.

E obligatorie existența unui strat gros de drenaj la fundul ghiveciului. Pentru orhideele terestre, ca Cymbidium și numeroase specii de Paphiopedilum, se poate adăuga, în amestecul de bază, 10-20% mraniță de frunze.

În ce fel de pământ trebuie cultivate cacteele și plantele grase?

Aceste plante „suculente“ s-au adap­tat în habitatul lor natural la mediul cvasi-deșertic, cu uscăciune și lumi­nozitate intense, cu excepția cactușilor epifiți ai pădurilor tropicale (cactusul de Crăciun – Schlumbergera sau cele din genul Epiphyllum).

Aceștia cer o mraniță fibroasă, pe bază de turbă și de scoarță compostată, bogată în ma­terii organice, dar care filtrează apa cu ușurință. Celelalte cactee și plante grase preferă o mraniță care drenează ușor apa, afânată, în care să nu stagne­ze apa pentru că sunt foarte sensibile și le putrezesc foarte ușor rădăcinile.

Veți găsi în comerț amestecuri specia­le pe bază de turbă, nisip și puzzolane. Puteți să faceți un amestec compus din 2/3 mraniță pentru schimbarea ghivecelor și 1/3 nisip sau perlit.

Cum scot un cactus din ghiveci fără să mă înțep?

Puneți-vă mănuși groase de grădină­rit ca să puteți apuca, fără să vă-nțepe și fără să strângeți, cactusul. Puteți fo­losi și un mic manșon de hârtie de ziar îndoit de mai multe ori sau un car­ton ondulat.

Țineți ghiveciul în căușul palmei și răsturnați-l pentru a extrage balotul de pământ. Dacă nu iese, introduceți un creion în gaura de drenaj pentru a împinge balotul de mraniță.

Cum să asigur lumină plantelor din casă?

În casă, luminozitatea variază în func­ție de așezarea încăperilor și de di­mensiunile ferestrelor. Ea se schimbă și în funcție de anotimpuri și de con­dițiile climatice exterioare (soare, nori etc.).

Intensitatea luminoasă scade dacă ne îndepărtăm de ferestre. Ea este de 4 ori mai mică la 2 m și de 9 ori mai mică la 3 m de fereastră! Puneți plantele cât mai aproape de ferestre sau de ușile cu geam. Considerați a fi un spațiu „luminos“ zona din apropie­rea unei ferestre care primește lumina dinspre sud, dar la care aveți perdele, sau o fereastră fără perdele, care primește lumina dinspre est sau dinspre vest.

Expunerea va fi una „semiumbrită“, decalată cu 1-2 m în plus față de ex­punerea în plină lumină respectiv în minus față dc o fereastră către nord. Locul va fi considerat „umbrit“ la o distanță de 2 m de o fereastră orientata spre nord, la 2-3 m de una orientată spre est și între 3 și 4 m de cea orientată spre sud.

Plantele trebuie expuse în plină lumină?

Puține plante se tem de lumina direc­tă din fața unei ferestre iarna. Din pri­măvară până în toamnă, intensitatea luminoasă e mai puternică și pentru frunze există riscul arsurilor atunci când planta este plasată în fața gea­mului.

Cacteele și plantele grase nu sunt sensibile la soarele direct. Pentru majoritatea plantelor, e bine să atenu­ați lumina directă a soarelui în zilele toride sau să îndepărtați ghivecele cu 1,5 m de ferestre. Țineți seama de ne­voile specifice ale plantelor; de pildă ferigilor nu le place lumina puternică.

Ce plante acceptă încăperile întunecoase?

Puține plante cu flori suportă asemenea situare, cu toate că ciclama, poinsettia și impatiens înfloresc aproape de o fe­reastră expusă spre nord. Pentru expu­nerile la o lumină mai scăzută, alegeți aspidistra, chlorophytum (varianta verde), cissus, fatschedera, fittonia, peperomia, singonium și ferigile, ca nefrolepis, pteris sau capilaria.

Pentru o iluminare artificială, trebuie să folosesc lămpi sau tuburi fluorescente?

Pentru a spori luminozitatea, folo­siți tuburi fluorescente tip „lumină de zi“, care difuzează un spectru lu­minos apropiat de lumina naturală și care consumă puțin, fără să încălzeas­că aerul, evitându-se și riscul de a arde frunzele. Nu este necesar să luminați plantele 24 de ore din 24.

Mulțumiți-vă doar să prelungiți durata zilei cu 3-6 ore de expunere sub aceste tu­buri, plasate la 30 cm deasupra frunzișului. Lămpile cu incandescență care dau „lumină de zi“ trebuie folosite nu­mai pentru plante mai friguroase, fi­indcă degajă multă căldură.

Ce înseamnă, pentru o plantă, zile scurte și zile lungi?

O plantă de „zile scurte“, precum kalanhoe, poinsettia sau crizantema, are nevoie, pentru a înflori, de 6-8 săptă­mâni în medie, în care durata zilei (de 8-10 ore) este inferioară celei a nopții.

O plantă „de zile lungi“ are nevoie, pentru a înflori, de mai mult de 12 ore de lumină pe zi. Perioadele de zi și de noapte nu trebuie întrerupte, ceea ce explică de ce e greu ca o poinsettia să reînflorească în casă, dacă nu e pusă într-o încăpere întunecoasă toamna.

Planta mea așezată lângă un calorifer s-a deteriorat. De ce?

Deoarece caloriferul usucă aerul. Dacă nu puteți să puneți planta în alt loc, creșteți umiditatea. În acest scop, așe­zați ghiveciul pe o farfurie răsturnată, iar pe aceasta puneți-o într-o altă far­furie mai mare, în care turnați puțină apă.

Aveți grijă ca apa să nu ajungă la găurile de drenaj ale ghiveciului, pentru a evita sufocarea și putrezirea rădăcinilor. Pulverizați regulat frun­zele plantei. Măriți frecvența și canti­tatea udărilor.

Am mutat planta din locul ei și acum nu-i merge bine. De ce?

Pentru că nu-i convine noul loc. Are prea multă sau prea puțină lumină, temperatura este nepotrivită, aerul ambiant este prea uscat sau stă în cu­rent. Plantele, mai ales cele care s-au dezvoltat bine într-o anumită ambian­ță, sunt sensibile la o schimbare bruscă a condițiilor.

Dacă nu este posibil să le păstrați în același loc, căutați unul ase­mănător în ceea ce privește lumina, temperatura și umiditatea aerului. Lăsați-le să se aclimatizeze câteva săptă­mâni, cu udări mai reduse. Și, chiar dacă ar putea părea o greșeală, totuși nu ezitați să „plimbați“ planta prin toată casa!

Cât de des trebuie să-mi ud plantele?

Nevoile de apă variază în funcție de plantă, de condiții de cultură (tempe­ratură, lumină, substrat). Sunt nece­sare, in medie, 2 udări pe săptămână, din aprilie până în septembrie, dacă temperatura ambiantă nu depășește 20°C.

Peste 24°C, udați-le la 2-3 zile. Din octombrie până în martie, majo­ritatea plantelor sunt în repaus și nu trebuie să fie udate decât o dată pe săptămână, cu excepția speciilor care înfloresc în această perioadă. Într-o ve­randă, dacă temperatura este sub 15°C, udați-le la 10 sau 15 zile.

Pot folosi apa de la robinet pentru udarea plantelor din casă?

Dacă apa nu este foarte calcaroasă, pu­teți să o folosiți, dar nu și pentru uda­rea plantelor care au nevoie de o apă dedurizată, precum azaleele, gardenia, majoritatea orhideelor.

Pentru acestea din urmă, strângeți apă de ploaie, utili­zați un decalcifiant sau acidulați apa de la robinet cu 10 picături de oțet la litru sau lăsând în apă o pungă de tur­bă albă timp de o noapte.

Poate fi folosită apa dedurizată pentru plantele de interior?

Dacă aveți un decalcifiant, care demineralizează apa fără s-o încarce cu alte substanțe (unele săruri sunt toxice pentru plante), puteți s-o folosiți. Evitați sistemele schimbătoare de ioni.

Apa dedurizată nu conține săruri mi­nerale, deci va trebui să folosiți îngră­șăminte bogate în oligoelemente. Nu adăugați niciodată în apa pentru uda­tul florilor un produs decalcifiant, cum sunt cele propuse pentru lenjerie, care sunt toxice pentru plante!

Să pun apă pe deasupra ghiveciului sau să-l scufund în apă?

Udarea la suprafață a mraniței vă per­mite să știți cantitatea de apă folosită. Vărsați apa în farfurioară, dacă e vorba de plante ale căror frunze sau pețioluri putrezesc ușor (violetă, streptocarpus, ciclama).

Cufundați ghiveciul în apa din chiuvetă dacă mranița e foarte us­cată sau dacă sistemul vegetativ e foar­te stufos, cum e cel al ferigilor.

Care este temperatura ideală a apei pentru udare?

Evitați apa rece, care afectează ră­dăcinile. Ideală e apa la temperatura camerei. Dacă e posibil, umpleți stro­pitoarea în ajun, lucru care va permite și evaporarea clorului.

Dacă nu aveți timp să lăsați apa să se încălzească încet, folosiți apă călduță de la robinet (20-24°C). Vara, nu folosiți apă rece pe timp foarte cald, când frecvența udărilor crește. Păstrați apa de ploaie într-un rezervor pentru ca impurități­le să se lase la fund.

Este bine să pun plantele pe marginea ferestrei când plouă?

Numeroase plante de interior apreciază dușul unei ploi fine și calde, care le spală și le umezește frunzișul. Nu supuneți acestui tratament frunzișurile păroase, cum este cel al violetei, sau translucide, cum este cel al caladiumului, nici plante ale căror flori se pătează ușor (azalea) și nici cactușii.

În schimb, toate speciile cu frunze mari (ficuși, filodendroni, schefflera, crotonul) și ferigile vor fi înviorate. Ploaia nu trebuie să fie violentă și însoțită de vânt, iar temperatura apei trebuie să fie mai mare de 15°C.

Dușurile scoțiene de la începutul primăverii nu sunt recomandate. Dacă atmosfera este poluată, ploaia poate provoca arsuri frunzelor.

După udare, trebuie să las puțină apă în farfurioara de sub ghiveci?

Nu. Farfurioara de sub ghiveci nu tre­buie să conțină apă, pentru că astfel mranița ar fi în permanență umedă, rădăcinile s-ar asfixia, iar pe frunze ar apărea pete brune.

Este normal să existe apă în farfurioarele de sub ghi­vece după udare, semn că planta a fost bine umezită, în profunzime, și că drenajul funcționează. Goliți farfuri­oara cam la o jumătate de oră după udare, cu excepția plantelor avide de apă ca papirusul sau papura care, în natură, cresc în teren mocirlos.

Dar asta nu înseamnă că ele apreciază un amestec mereu saturat de apă. Proce­dați cu moderație!

Am udat planta prea mult: trebuie să fac ceva?

Puneți ghiveciul pe uscătorul chiuve­tei și lăsați-l să se zvânte. Goliți farfu­rioara dc sub ghiveci dacă s-a umplut și lăsați să se scurgă apa din balotul de mraniță. Țineți planta la o tempera­tură blândă (18°C), feriți-o de orice curent de aer și de lumina puternică, violentă.

Mranița trebuie să se usuce pe o adâncime de 4-5 cm sau să se de­părteze de marginile ghiveciului înainte de o nouă udare. Dacă miroase a mucegai, dacă frunzișul s-a pleoștit sau dacă au apărut pe frunze pete brune, iar marginile lor sunt moi, schimbați pământul.

Scoateți planta din ghiveci, stoarceți balotul de mraniță prin presare, apoi eliminați cât mai mult din mranița îmbibată cu apă. Puneți planta în alt ghiveci, cu mraniță proaspătă, foarte puțin ume­dă.

Lăsați-o neudată timp de cel puțin 15 sau 30 de zile dacă e vorba de plante cu frunzișul amplu, des, lucios sau de plante suculente, acestea putând trăi mult timp din rezervele conținute în țesuturi.

Cum îmi dau seama dacă plantei îi este sete?

Primele semne le dă ghiveciul: este mai ușor, sună a gol dacă este din pă­mânt ars. Mranița se depărtează de margini, este mai puțin îndesată, usca­tă la pipăit. Frunzișul plantei se depreciază caracteristic la impatiens sau la spatifilium.

Uneori frunzele se închid la culoare și se usucă pe margini, că­pătând consistența hârtiei. Florile și bobocii pot cădea. Atenție, aceste simptome pot să indice și un exces apă!

Verificați mereu starea mraniței pipăind-o cu vârful degetelor. Frunzele sau tulpinile plantelor suculente care suferă de uscăciune se veștejesc și se chir­cesc, fără să se înmoaie.

Ce trebuie să fac pentru ca o plantă căreia i-a lipsit apa să-și revină?

Pentru a hidrata temeinic tot volumul turtei de mraniță, scufundați în între­gime ghiveciul într-o chiuvetă plină cu apă dulce, la temperatura camerei. Lăsați să se îmbibe balotul până când nu mai ies la suprafață bule de aer.

Puneți ghiveciul pe uscătorul chiuvetei pentru a se scurge apa în exces înainte de a-l pune la locul lui, la adăpost de bă­taia puternică a razelor solare și de curent.

Dacă mranița nu revine la vo­lumul inițial, schimbați ghiveciul și puneți un substrat proaspăt. Udați regulat, dar nu lăsați apa să stagneze în farfurioară!

Cactușii trebuie udați iarna sau nu?

Totul depinde de locul în care îi țineți. Dacă i-ați pus într-o cameră a cărei temperatură trece de 15°C, iarna, udați-i la 15 zile, pentru a evita deshi­dratarea totală a mraniței. Înainte de a-i uda, așteptați ca pământul să fie bine uscat la suprafață.

Dacă aceștia își petrec iarna într-o încăpere sau într-o verandă la 7-12°C, este inutil să-i udați în timpul perioadei de repaus vegetativ de iarnă. Interveniți numai dacă tulpinile se ofilesc.

Atenție, faceți deosebirea între majoritatea cactușilor cu tulpini aricioase, pline de țepi, ori­ginari din regiuni deșertice, și speciile care provin din pădurile tropicale, cum e cactusul de Crăciun, care cer, iarna, udări moderate în fiecare săptă­mână și trebuie cultivați într-o mraniță mai fibroasă.

Am cumpărat o plantă, dar pământul ei se usucă mereu. Ce să fac?

Substratul în care este cultivată este fără îndoială compus din turbă albă care se usucă și este greu de rehidratat. Dacă este vorba de o plantă înflorită, așteptați să se încheie perioada de în­florire pentru a o muta într-o mraniță de mai bună calitate, care să reți­nă mai bine umiditatea.

Până atunci, udați planta de câte ori este necesar, de preferință prin scufundare în apă, dar fără a lăsa apa să stagneze în farfu­ria ghiveciului. Dacă este vorba de o plantă cu frunze decorative, schimbați-i imediat ghiveciul și mranița, punându-i și granule ce rețin apa.

Când schimbați ghiveciul, îndepărtați cât mai mult din mranița veche, fără să deteriorați rădăcinile.

Este util să pulverizăm frunzele plantelor? Dacă da, cât de des?

Pulverizările cu apă dulce și călduță pe frunziș cresc umiditatea aerului și alungă păianjenii-roșii. Speciilor origi­nare din pădurile tropicale umede (orhideele, filodendronii, crotonii, bromeliaceele etc.) le plac vaporizările zilnice.

Nu pulverizați florile și frunzi­șurile predispuse la putrezire, de exem­plu speciile cu frunze păroase, catifelate (violeta), gofrate (streptocarpus, peperomia) sau translucide (caladium).

Ce tip de îngrășământ să folosesc?

Un îngrășământ lichid „pentru plante verzi“ sau „pentru plante cu flori se potrivește majorității speciilor în pe­rioada de creștere. El le asigură elemen­tele necesare unei creșteri sănătoase și viguroase.

Aportul de îngrășământ este indispensabil pentru plantele cultivate în ghiveci, pentru că rădăci­nile dispun de un volum de pământ limitat.

După ce a epuizat puținele ele mente nutritive conținute de mranița, planta are nevoie de îngrășământ la 15 zile, din aprilie până în septembrie, pentru a putea crește.

Fără îngrășămin­te, planta doar supraviețuiește în ghi­veciul ei. Puteți folosi batoane de înfipt în ghiveci, eficiente 8-12 săptămâni.

Trebuie să cumpăr îngrășăminte specifice pentru cactee, orhidee, citrice?

Da, întrucât aceste categorii de plante au exigențe specifice în ceea ce priveș­te aportul de elemente nutritive. Astfel, cactușii preferă un îngrășământ sărac în azot, dar bogat în potasiu, care le facilitează înflorirea. Folosiți o soluție diluată pentru a evita riscul apariției arsurilor.

Orhideele sunt sensibile la o fertilizare excesivă, care le înmoaie tulpinile și dăunează înfloririi. Îngrășămintele „pentru orhidee“ le asigură un dozaj echilibrat și le favorizează înflorirea.

Citricelor nu le place cal­carul și cer un aport important de po­tasiu care le stimulează înflorirea și producerea de fructe. Pentru bonsai este nevoie de un îngrășământ diluat, cu difuzie lentă.

Cum și când se pun îngrășămintele?

Fertilizați plantele de interior în pe­rioadele de creștere, adică din primă­vară până în toamnă. Dacă folosiți un îngrășământ lichid adăugat la apa de udare, respectați concentrația indicată de fabricant și folosiți-l o dată la 15 zile.

Nu fertilizați plantele iarna, când ma­joritatea sunt în repaus vegetativ din cauza luminii scăzute.

Pentru cele câ­teva specii care își continuă dezvol­tarea, precum violeta, fertilizați o dată pe lună. Evitați orice supradozare, care poate să ardă rădăcinile. Nu pu­neți îngrășământ pe o mraniță uscată.

Măriți diluția, dublând volumul de apă indicat pe cutia de îngrășământ atunci când aveți în vedere plante sen­sibile la un exces de săruri minerale, ca ferigile, palmierii, orhideele.

În ce loc din ghiveci trebuie puse batoanele de îngrășământ?

Batoanele sunt practice fiindcă in­troduc progresiv elementele fertili­zante în sol, în decurs de 8-10 săptă­mâni. Folosiți-le primăvara sau vara.

Din cauza concentrației mari, înfigeți-le în mraniță împrejurul pereți­lor ghiveciului, și nu în centru, pentru că s-ar putea să ardă rădăcinile. Res­pectați sfaturile fabricantului în ceea ce privește numărul de batoane ce pot fi puse într-un ghiveci, în funcție de diametru. Evitați supradozarea.

Umeziți bine mranița înainte de înfigerea batoanelor. Acest tip de îngră­șământ este ideal pentru plantele de curând schimbate din ghiveci, pentru că se evită contactul direct al produ­sului concentrat cu rădăcinile.

Îngrășămintele foliare sunt eficiente?

Pulverizate pe frunzele care absorb clemente fertilizante, aceste produse sunt eficiente pentru a „da un imbold“ plantelor slăbite, lipsite de vigoare, ori pentru speciile cu sistem rădăcinos puțin dezvoltat (bromeliacee).

îngră­șământul foliar nu este potrivit pentru plantele ale căror frunze sunt sensibi­le la putrezire, ca violeta, cacteele sau caladiumul. Sunt dificil de folosit în casă, pentru că pătează suprafețele cu textură delicată. Folosiți-le în seră sau în verandă, în special pentru orhidee.

Trebuie să fertilizez plantele abia schimbate din ghiveci?

Așteptați 2 luni după schimbarea ghivecelor, înainte de a reîncepe ad­ministrarea regulată de îngrășăminte. Mranița proaspătă conține ele­mente nutritive pe care planta le va folosi într-o primă etapă.

De aceea, dacă le fertilizați, concentrația de săruri minerale la nivelul rădăci­nilor crește, acestea putând fi arse. Fertilizați după o lună de la schimba­rea ghiveciului dacă ați folosit o mra­niță pe bază de turbă și după 3 luni în cazul unui amestec de pământ de gră­dină și mraniță de frunze.

În schimb, puteți folosi imediat batoane de în­grășământ, a căror acțiune este lentă și progresivă.

Extremitățile frunzelor palmierului și ale ferigii se usucă. Ce trebuie să fac?

De vină este aerul prea uscat din casă. Măriți umiditatea prin vaporizări re­gulate ale frunzișurilor, pe deasupra și pe dedesubt, cel puțin o dată pe zi. Puneți ghivecele pe paturi de pietriș sau de bile de argilă expandată men­ținute în permanență umede (fără ca nivelul apei să atingă baza ghiveciu­lui).

Puneți saturatoare pe calorifere și umpleți-le cu apă sau folosiți umidificatoare electrice, pentru speciile cele mai fragile. Atenție: apa se evaporă repede într-un aer cald și uscat.

Frunzele noi ale filodendronului meu sunt tot mai mici. De ce?

E normal: frunzele a numeroase specii de filodendron prezintă deosebiri morfologice după gradul lor de ma­turitate. Frunzele tinere sunt întregi, nedecupate și destul de mici. Odată cu trecerea anilor, ele se decupează, prezentând despicături mai mult sau mai puțin marcate, care se măresc.

Totuși, dacă frunzele tinere sunt din ce în ce mai mici, e posibil ca mranița să fie epuizată deoarece planta e prea strâmtorată în ghiveciul ei. Schim­bați ghiveciul sau măriți cantitatea de îngrășământ.

Acest fenomen se ma­nifestă și când aerul din casă este mai uscat și este mai marcat la plantele mari, ale căror tulpini ajung spre ta­van, unde există o atmosferă caldă si uscată.

De ce frunzele ficusului meu se îngălbenesc și cad?

E firesc ca ficusul să piardă câteva frunze (10-20%) toamna și iarna; ele se vor înnoi rapid primăvara. Dacă îngălbenirea și căderea sunt mai im­portante, poate fi de vină udarea.

Pipăiți mranița, goliți farfurioara de sub ghiveci și, dacă este necesar, mic­șorați frecvența udărilor. Îngălbenirea frunzelor poate fi provocată de lipsa luminii sau de temperatura ridicată. Iarna, pentru Ficus benjamina men­țineți o temperatură diurnă de maxi­mum 18°C.

Dieffenbachia își pierde frunzele de la bază. Ce e de făcut?

E normal ca plantele lemnoase (prin­tre care și crotonul, ficusul, cordiline, dracena etc.) să piardă frun­zele de la baza tulpinii pe măsură ce aceasta se alungește, se lignifică (devine dură) și formează alte frunze, la extremitatea superioară.

Reîntineriți plantele prin butășire cu fragmente de tulpină sau marcotaj. Puteți, pe de altă parte, să „îmbrăcați“ baza plantei cu plăntuțe de dimensiuni mai mici.

Caladiumul meu își pierde toamna toate frunzele. Ce să fac?

Nu vă speriați, caladiumul este o spe­cie cu frunziș caduc, care se păstrează sub formă dc tubercul. El va reintra în vegetație la începutul primăverii, după o perioadă de repaus hibernal de 6 luni.

Reduceți progresiv udările din septembrie. Iarna, păstrați tuberculul în ghiveciul lui, la întuneric și la tem­peraturi de 15-18°C. Udați puțin dacă tuberculul se zbârcește.

Primă­vara, schimbați-i ghiveciul, punându-l într-o mranița nouă, la o adânci­me egală cu înălțimea tuberculului. Apro­piați ghiveciul de un loc luminos, măriți temperatura (mini­mum 22°C) și inten­sificați, treptat, udarea.

Gloxinia, streptocarpus, amarilis și poinsettia sunt alte plante de interior cu frunziș caduc.

Tulpinile plantelor mele se subțiază și se apleacă într-o parte. De ce?

Din cauza lipsei de lumină, plantele își înclină tulpinile în direcția sursei de lumină. Fenomenul (fototropism) apare mai ales iarna, când scade lumi­nozitatea naturală. Tulpinile care cresc în lungime și au puține frunze indică o luminozitate insuficientă. Lipsa lumi­nii afectează fotosinteza.

Bine lumina­tă, planta prezintă tulpini robuste, un frunziș dens, stufos și o ținută echili­brată. Pentru a remedia lipsa de lumi­nă iarna, apropiați plantele de ferestre, ridicați perdelele și răsuciți cu regula­ritate ghivecele în jurul axei lor, pentru a evita deformarea tijelor.

Alegeți spe­cii mai puțin exigente în ceea ce pri­vește luminozitatea (ferigi).

Plantei mele nu-i merge bine, îi cad frunzele. Ce să-i fac?

Poate fi vorba de lipsă sau de exces de apă, aceste două probleme putându-se manifesta printr-o reducere severă a frunzișului. Pipăiți mranița pentru a stabili cauza exactă.

Dacă e uscată la atingere și retrasă de la marginea ghi­veciului, dacă ghiveciul pare ușor, se impune o udare temeinică. La nevoie, cufundați ghiveciul în întregime în apă timp de o oră pentru a rehidrata balotul de pământ în profunzime. Evi­tați să expuneți planta la o lumină prea intensă câteva zile și reluați udă­rile.

Dacă mranița e moale, iar farfu­ria ghiveciului sau vasul-mască conțin apă, goliți-le, apoi lăsați mranița să se scurgă bine înainte de a pune ghive­ciul la locul lui. Schimbați ghiveciul dacă mranița miroase a mucegai.

Lă­sați mranița să se usuce pe 3-4 cm adâncime sau ca frunzele să înceapă să se ofilească ușor, înainte de a uda plan­ta din nou.

La suprafața ghiveciului au apărut pete albe. De ce?

Fenomenul apare îndeosebi pe mranița plantelor care nu au fost schim­bate din ghiveci de mai mulți ani. Nu este vorba de o boală, ci de depuneri de calcar și de săruri minerale, create treptat din cauza udărilor și a îngră­șămintelor.

Este un fenomen nor­mal, în special dacă apa de la robinet este calcaroasă. Mascați aceste de­puneri cu bile de argilă expandată sau pietricele de mare rotunde, până la schimbarea ghiveciului.

Greblați ușor „crusta“ și înlocuiți-o cu mraniță proaspătă la fiecare 4-6 luni după schimbarea ghiveciului. Udați planta cu apă necalcaroasă și folosiți îngră­șăminte granulate.

Pe plantele mele sunt mulți păduchi. Cum să scap de ei?

Păduchii-de-frunze se dezvoltă ade­seori pe plantele de interior, îndeo­sebi la sfârșitul iernii și primăvara. Invadează și plantele scoase vara în grădină. Aceste mici insecte, verzi, cenușii sau negre, fragilizează planta sugând seva și injectându-i toxine în țesuturi.

În plus, ei secretă un mielat lipicios pe frunzele și pe lăstarii inva­dați. Păduchii-de-frunze se adună la extremitatea lăstarilor tineri, pe frun­zele tinere și pe bobocii florali. Ei sunt periculoși pentru că se înmulțesc rapid și parazitează plantele vecine.

Tăiați și ardeți lăstarii invadați. Încer­cați să-i eliminați cu ajutorul unui jet puternic de apă pe ambele părți ale frunzelor și pe lăstari. Tratați planta cu un insecticid pentru plantele de in­terior, pulverizând o dată la 8 zile timp de o lună sau folosiți batoane insecti­cide în ghiveci.

Ce sunt musculițele albe care zboară când ating frunzele?

Aceste insecte dăunătoare ale cultu­rilor sunt numite „muște-albe“ sau „aleurode de seră“. Frecvente pe plan­tele de apartament, aceste mici homoptere provin adeseori din serele profesioniștilor!

Aleurodele se înmul­țesc cu rapiditate, zburând în roi la atingerea frunzelor. Ele sug seva plan­telor, slăbindu-le, și depun un mielat lipicios. Tratați planta cu insecticid din 8 în 8 zile.

Acesta distruge insecte­le adulte, dar nu și ouăle. Folosiți diver­se materiale active, întrucât aleurodele sunt greu de eliminat. De exemplu, o placă galben-intens unsă cu clei atra­ge irezistibil aceste insecte.

Tulpinile palmierului meu sunt lipicioase. Care este cauza?

Textura lipicioasă este provocată de paraziți, care sug seva plantei sau se­cretă un mielat lipicios, pe care se dezvoltă ulterior, frecvent, un fin mu­cegai negru care seamănă cu funingi­nea: fumagina.

În casă, poate fi vorba de muștele albe (aleurode), care se localizează în special sub frunze. De asemenea, poate fi vorba de coșenile, care formează mici scuturi brune sau grămăjoare albe, moi, pufoase, în lungul tulpini și sub frunze.

Planta poate fi atacată și de tripși sau de păduchii-de-frunze. Identificați insectele vinovate. încer­cați să le eliminați manual și apoi tra­tați planta cu un insecticid adecvat.

Frunzele palmierului au o tentă argintie. Este vorba de o boală?

Nu este vorba de o boală, ci de un atac al păianjenilor-roșii, dăunător: frec­vent întâlniți în interioarele astre. Păianjenul-roșu este un acarian mi­croscopic (cu 8 picioare), și nu o in­sectă, care suge seva, provocând fine punctuații la suprafața frunzelor.

Acestea se decolorează și au reflexe argintii. Se pot observa pânze line in­tre și sub frunze. Păianjenii-roșii sunt frecvenți pe palmieri, ficuși și pe alocazii și apar mai ales în atmosferă cal­dă și uscată, vara.

Pentru a-i elimina, creșteți umiditatea aerului prin frec­vente vaporizări de apă călduță pe și sub frunze. Tratați cu un acaricid pe bază de dicofol.

Pe tulpinile plantelor mele au apărut pete pufoase, albe. Cum să le elimin?

Este vorba de coșenile-făinoase, in­secte care sug seva, protejate de o secreție albicioasă cu aspect de vata. Insecta are un corp moale, lipsit de aripi. Nu le lăsați să se înmulțească, pentru că fragilizează plantele.

Dacă infestarea e puțin importantă, radeți-le una câte una cu un bețișor sau desprindeți-le frecându-le cu o bucată de pânză îmbibată în alcool de 60°, în bere sau în apă cu săpun.

În cazul unui atac important în timpul repau­sului vegetativ, tratați-le cu un produs anticoșenilic ce nu conține ulei de pa­rafină, întrucât acesta nu este suportat de plantele din casă. Reluați trata­mentul la 8-10 zile, timp de cel puțin 6 săptămâni.

Pe tulpinile plantei mele sunt niște bășicuțe maro. Cum să le elimin?

Este vorba de coșenile. Insectele sunt protejate de o carapace în formă de mici scuturi galben-brun. Coșenilele, imobile, se prind de tulpini, sub frunze, de-a lun­gul nervurilor la numeroase plante de interior: ficușii, schefflera, palmierii, fatschedera, crotonii, citricele.

Coșenilele sug seva și formează un mielat lipicios. În cazul unui atac slab, desprindeți-le una câte una cu dosul unui cuțit, apoi treceți peste frunza plantei un bastonaș cu vată îmbibată în apă cu săpun sau în bere.

Ulterior, tratați toa­tă planta cu un insecticid anticoșenilic pentru plante de interior, insistând pe dosul frunzelor. În cazul unui atac pu­ternic împotriva unor plante cu frun­ze mici, aplicați același tratament, de două ori la interval de o jumătate de oră.

Insecticidul provoacă inițial des­prinderea carapacei coșenilelor și apoi le distruge la a doua pulverizare. Repe­tați tratamentul la 8-10 zile, timp de 6-8 săptămâni.

La suprafața ghivecelor mele sar tot felul de purici alburii. Sunt periculoși?

Este vorba, fără îndoială, de colembole, mici insecte albicioase, săritoare, care se dezvoltă în mraniță și în ames­tecuri de cultură nesterilizate. Ele nu sunt periculoase, dar pot să se hră­nească uneori cu frunzele plantelor, pe care le rod.

Prezența lor în casă este însă dezagreabilă. Pentru a le evita, folosiți întotdeauna mranițe de cali­tate bună, sterilizate. Ca să scăpați de ele, udați mranița cu o soluție insecti­cidă sau schimbați rapid ghiveciul și mranița plantei.

În ghiveciul meu există râme. Ele pot afecta planta?

Râmele nu sunt vătămătoare, ci afânează mranița. În schimb, ajung cu­rând să se simtă strâmtorate în ghiveci și răscolesc toată mranița!

Asigurați-vă că este vorba într-adevăr de râme, cu corp inelat, de culoare brun-roșcată, și nu de larve vătămătoare precum otiorhynchidele, mici viermi alburii, curbați, care atacă rădăcinile.

Pre­zența acestor viermi albi în ghiveci slăbește și ofilește planta. Mai bine schimbați, cât de repede puteți, plan­ta din ghiveci, folosind o mraniță din comerț, sterilă, și spălați rădăcinile cu apă limpede.

Pe frunzele plantelor mele s-a depus ceva ca o pâslă albă. Ce trebuie să fac?

Această căptușeală făinoasă, care apa­re la-nceput pe frunze, apoi se-ntinde pe bobocii florali, este un miceliu de oidium, boală provocată de mai multe ciuperci microscopice care pot ataca numeroase plante. Oidiumul suge seva și fragilizează planta, afectându-i și aspectul.

Dezvoltarea ciupercii este favorizată de persistența umezelii, de udările neregulate sau de o scădere bruscă a temperaturii, iarna. Begonia și cissus sunt cele mai sensibile.

Dacă sunt atinse numai câteva frunze, tăiați-le și modificați frecvența udărilor și temperatura. Tratați planta cu un fungicid pentru plantele de interior.

Iarna trecută, begoniile mele au mucegăit și au putrezit. Cum să evit acest lucru?

Simptomele sunt cele ale putregaiului cenușiu sau botritis, o boală criptogamică favorizată de o atmosferă prea umedă, lipsă de aerisire, de o mraniță compactă sau de plante prea înghesu­ite.

Frunzele se acoperă cu o pâslă ce­nușie, apoi putrezesc rapid, ciuperca atacând tulpinile. Încercați un trata­ment fungicid, dacă boala nu a făcut prea multe ravagii, dar deseori este necesar să eliminați planta atacată.

Evitați iarna să înghesuiți prea mult ghivecele și aerisiți cu regularitate. Nu pulverizați plantele înflorite.

Există plante de interior cu flori parfumate?

Există multe plante parfumate: ia­somia (Jasminum officinale) cu flori albe, vara, iasomia de Madagascar (Stephanotis floribunda), plantă agăță­toare ce trebuie palisată pe o sârmă arcuită sau pe un spalier, ale cărei flori ceroase, albe, răspândesc o mireasmă foarte plăcută.

Floarea-de-porțelan (Hoya bella), cu mici ciorchini ceroși, sau delicata gardenie (Gardenia augusta), unele orhidee, ca de exemplu cele din genul Cattleya miros, de ase­menea, foarte frumos.

Gândiți-vă și la florile cu bulbi, de cultură forțată, în casă, iarna, precum zambilele, micile narcise tazetta și crinii. Dimpotrivă, uimitoarele stele negre sau brune de stapelia miros a carne stricată, pentru a atrage muștele care le polenizează.

Ce pot face să reînflorească violeta de Africa?

Violeta de Africa este o plantă ușor de întreținut, care poate să înflorească în orice anotimp, alternând perioade de creștere și de înflorire cu scurte repausuri vegetative.

Când se termină înflorirea, îndepărtați florile veștejite, reduceți puțin udarea, dar continuați fertilizarea la 15 zile, din primăvară până-n toamnă, și o dată pe lună iar­na.

Schimbați-i ghiveciul doar dacă planta depășește cu mult marginile acestuia: violeta înflorește mai bine când e puțin înghesuită. Schimbați ghiveciul și dacă mranița pare a fi epu­izată, cum e adesea cazul în momentul cumpărării.

Secretul înfloririi e per­manența unei bune luminozități, fără soare direct. Iarna, așezați-o în fața unei ferestre, fără niciun sistem de protecție. Trebuie să înflorească, prac­tic, fără întreruperi.

Am primit o orhidee înflorită; ce să fac să înflorească din nou?

Orhideele au nevoie de o perioadă de repaus vegetativ, după înflorire, pen­tru a da noi flori. Asigurați-i orhideei dumneavoastră o bună luminozitate, toamna și iarna. Umiditatea trebuie să fie menținută la un nivel ridicat prin frecvente vaporizări cu apă.

Dar secre­tul reînfloririi este o scădere însemna­tă, cu 4-6°C a temperaturii nocturne cu minime între 7-15°C, în funcție de specie. În perioada de repaus, udați la 10-12 zile orhideele cu frunze groase, tari sau cu pseudobulbi mari și la 6-8 zile pe cele cu frunze moi, fără a le lăsa substratul să se usuce prea mult.

După formarea bobocilor, dublați frecvența udărilor, dar fără exces, și ridicați tem­peratura nocturnă cu 5-8°C.

Bobocii gardeniei mele cad înainte de a se deschide. De ce?

Gardenia este o plantă sensibilă, care nu suportă variații bruște ale condiții­lor de cultură. Căderea bobocilor poa­te fi provocată de condiții improprii de transport, de curenții reci din casă, de expunerea la un soare prea puternic sau de o atmosferă prea caldă și uscată.

Asigurați-i gardeniei dumneavoastră condiții ambientale cât mai constant lumină puternică filtrată, umiditate de minimum 60%, temperatură d 16°-18°C, udări moderate cu apă necalcaroasă. Dacă dispuneți de o seră sau de o verandă, aveți mai multe șan­se de a o vedea reînflorind!

Am o Aechmea fasciata care nu mai înflorește de câteva luni. De ce?

Este normal, deoarece rozetele de frun­ze de Aechmea, la fel ca și alte plante din familia bromeliaceelor (Guzmania Vriesea, Ananas, Tillandsia, Nidularium, Billbergia ctc.), nu înfloresc decât o singură dată.

Se spune că Aechmea este monocarpă. Din fericire, bracteele colorate, care înconjoară flo­rile, sunt decorative timp de câteva luni. După aceea, rozeta se degradează progresiv, fiind înlocuită de lăstari ce vor înflori, la rândul lor, odată ajunși la maturitate, după 3-4 ani.

Când roze­ta principală se usucă, separați lăstarii și puneți-i în ghivece individuale. Dacă nu înfloresc după câțiva ani, țineți-i timp de 10-15 zile într-o pungă de plastic transparent, împreună cu 2-3 mere tăiate. Etilena degajată de merele care putrezesc stimulează înflorirea.

Ce pot face ca un amarilis să reînflorească în casă?

Plantă bulboasă, amarilis (Hippeastrum amarillis) are nevoie de o perioa­dă de repaus. După înflorire, mențineți mranița ușor umedă și puneți-i îngră­șământ lichid la 15 zile, până la sfârși­tul verii, pentru a se dezvolta marile frunze în formă de panglică.

Bulbul profită de această perioadă vegetativă ca să-și refacă rezervele nutritive nece­sare pentru înflorirea următoare. În septembrie, reduceți progresiv udă­rile și lăsați frunzele să îngălbenească.

Când s-au uscat, tăiați-le la bază și pu­neți ghiveciul într-un loc răcoros și us­cat (7-12°C) pentru o perioadă de re­paus vegetativ de 3-4 luni. Pe urmă, puneți bulbul în alt ghiveci cu mraniță nisipoasă. Așezați ghiveciul într-un loc luminos, cald, și reîncepeți treptat udarea.

Tulpina florală nu va întârzia să apară!

Ce să fac ca poinsettia să reînflorească?

Poinsettia (Euphorbia pulcherima) este o plantă de „zi scurtă“, care pentru a înflori are nevoie de o perioadă de 6-8 săptămâni în care durata zilei să fie mai mică de 12 ore.

După înflorire, tăiați tulpinile la 10-15 cm de la bază și udați cu multă parcimonie până la schimbarea ghiveciului, în luna mai. După aceea, reluați cu regularitate udările și aporturile de îngrășăminte, apoi ciupiți tinerele lăstare pentru ca ele să se ramifice.

În septembrie-octombrie, puneți planta într-o încăpere puțin luminoasă, în care să nu aprin­deți lumina după căderea întunericu­lui. După formarea inflorescențelor, puneți poinsettia într-o încăpere lu­minoasă, dar nu prea încălzită (18°C).

Cum să elimin praful care se lipește de frunzele plantelor mele?

Folosiți un burete sau o cârpă moale umedă pentru a șterge de praf frun­zele mari și lucioase. Utilizați o apă necalcaroasă pentru a evita formarea unor pete albicioase. Țineți frunza cu o mână și ștergeți-o cu buretele din cealaltă.

Curățați cu o pensulă moale frunzele pufoase, mai sensibile la pu­trezire. Pentru plantele cu frunze mici, sunt suficiente vaporizările cu apă necalcaroasă. Șervetele de curățat care se găsesc în comerț sunt excelente.

Spray-urile cu lustrant trebuie folosite numai pentru curățarea frunzelor groase, dure și în mod natural lucioase (yucca, filodendron).

Trebuie să tai extremitățile frunzelor care s-au închis la culoare?

Puteți să tăiați vârful frunzelor care s-au închis la culoare pentru că sunt uscate și aspectul lor este inestetic. Mențineți totuși o lizieră fină de țesut închis la culoare, fără de care marginea frunzei tăiate se va usca, celulele fiind expuse direct la aer.

Vârfurile uscate semnalează o insuficientă umiditate a aerului. Încercați să măriți umiditatea încăperii prin pulverizări.

Planta mea crește numai în lungime. Ce să fac ca s-o ramific?

Este necesar s-o tăiați pentru a forța producerea de ramuri secundare. Plan­tele mari, cu tulpină unică sau puțin ramificată (dieffenbachia, dracena, croton, yucca, cordiline, schefflera, avocatier), trebuie tăiate primăvara pentru a avea o creștere viguroasă. Tăiați tulpi­na destul de jos, deasupra unui mugur.

La plantele curgătoare, ale căror tulpini se despodobesc și se ramifică pu­țin (asparagus, cissus, telegraf), tăiați scurt deasupra unei frunze frumoase sau aproape de bază.

Putem tăia toate plantele de interior prea mari?

De regulă, puteți să tăiați fără teamă toate plantele care, de-a lungul anilor, iau o prea mare amploare: ficusul de cauciuc, schefflera, filodendronul, sparmania, yucca, tetrastigma, dracena etc.

Tăiați tulpinile care vă deranjează sau prea numeroase deasupra unui mugur bine orientat. Tăiați destul de scurt, pentru a nu trebui să interveniți din nou peste câteva luni. Butășiți părțile elimi­nate.

Atenție: nu tăiați niciodată un pal­mier, pentru că el crește din extremitatea tulpinii (stip). Dacă-i tăiați stipul, plan­ta nu se ramifică și nu mai crește.

Plantelor mele nu le merge prea bine iarna. Este normal?

Da, pentru că plantele de interior pro­vin, în cele mai multe cazuri, din țări tropicale și sunt afectate iarna de scă­derea intensității luminii și de zilele scurte. Luminozitatea slabă și atmo­sfera caldă și uscată din casă sunt con­diții defavorabile pentru creșterea lor.

Nu e de mirare că își pierd câteva frunze (pierderea frunzelor este nor­mală dacă nu depășește o treime din volumul frunzișului) și nu se mai dez­voltă. Reduceți udările, opriți fertili­zarea și apropiați plantele de ferestre.

Pot să scot plantele de interior în grădină vara? Dacă da, pe care?

Sunt numeroase plantele verzi cărora le place să petreacă vara afară pentru a beneficia de diferențele de temperatu­ră între zi și noapte și de umiditatea atmosferică naturală.

Așteptați a doua jumătate a lunii mai sau începutul lui iunie pentru a le scoate în grădină, pentru a evita nopțile răcoroase. Mutați-le în casă din 15 septembrie până la finele lui octombrie.

Instalați plan­tele în locuri ocrotite de vânt și ușor umbrite. Nu scoateți în grădină plan­tele cu frunzișuri fine, translucide și pe cele înflorite.

Cum să-mi păstrez plantele în bună stare în perioada vacanței?

Pentru 10-15 zile de absență, băgați ghivecele în pământ, într-un loc um­brit al grădinii, sau puneți-le în hârdaie umplute cu turbă umedă și udați-le zdravăn. Lumina este indispensabilă, deci nu închideți obloanele sau jalu­zelele încăperii unde sunt lăsate plan­tele.

Puneți ghivecele pe uscătorul chiuvetei din bucătărie, pe un fetru absorbant introdus parțial în chiuveta plină de apă. Un sistem de udare auto­mat, picătură cu picătură, este foarte eficient.

Înfiletați conuri din ceramică pe sticlele de apă minerală și introduceți-le în ghivece.

Trebuie aerisite încăperile în care există plante?

Desigur, pentru că este necesar să re­înnoiți aerul. Aerisirea vizează men­ținerea unei compoziții constante în atmosfera încăperii. Iarna, cruțați plan­tele de șocul curenților de aer rece.

Deschideți ferestrele la amiază, timp de 15 minute, când e mai puțin frig. Îndepărtați ghivecele de pervazul fe­restrei când aerisiți.

Filodendronul meu face rădăcini aeriene. Trebuie să le tai?

Nu! Aceste rădăcini sunt semnul unei plante sănătoase. Prin rădăcinile aeri­ene, planta captează mai bine umidi­tatea din aer. Dacă aracul nu este aco­perit cu mușchi, care ajută la agățarea rădăcinilor aeriene, îndreptați-le spre mraniță, unde își vor continua dezvol­tarea.

Alte plante verzi formează ră­dăcini aeriene atunci când ajung la maturitate: unii ficuși, monstera, potosul, schefflera…

Ce precauții trebuie să fie luate cu un produs de tratare sub formă de aerosoli?

În casă, instalați planta ce urmează a fi tratată pe o hârtie de ziar, departe de suprafețele delicate, departe de ali­mente și de alte plante. Pulverizați de la minimum 30 cm și treceți rapid pulverizatorul împrejurul frunzișului (ca și când v-ați da cu fixativ).

Dacă afară este plăcut, atmosfera uscată și fără vânt, scoateți planta și tratați-o pe te­rasă, dar niciodată în bătaia soarelui, pentru a evita arsurile.

După trata­ment, lăsați frunzișul să se usuce, îna­inte de a așeza planta la locul ei. Astăzi, produsele sub formă de aerosoli nu mai sunt poluante (gazul propulsor e dioxidul de carbon).

Azaleele, cinerariile și ciclamele nu rezistă. De ce?

E firesc, pentru că atmosfera caldă și uscată din casă nu le place. Aceste plante au fost cultivate în seră rece ­ș i au nevoie de o temperatură medie de 10-12°C. La peste 15°C, este prea cald. Puneți-le, noaptea, într-un loc răcoros (pivniță, cămară).

Puneți azaleea pe un pat de bile umed (fără ca baza ghiveciului să stea în apă). Vaporizați partea inferioară a frunzi­șului, fără a uda florile.

Este mai bine ca potosul să fie cultivat pe arac sau ca plantă curgătoare?

Ambele formule sunt corecte, dar to­tul depinde de locul în care așezați planta. Exemplarele curgătoare vor fi plasate la înălțime și va trebui să le tăiați cu regularitate tulpinile pentru a evita despodobirea lor.

Pentru a trans­forma un potos în plantă agățătoare, orientați-l spre un spalier sau agățați-l de un arac cu mușchi, pe care-l veți menține umed prin vaporizări cu apă.

Tulpinile vor dezvolta rădăcini aerie­ne, care se vor agăța de mușchi pentru a absorbi umiditatea.

Câți ani putem spera să păstrăm o plantă în casă?

Nu există o regulă. Cu schimbări ale ghivecelor și cu lucrări de suprafață făcute cu regularitate și corect, puteți să mențineți în casă zeci de ani anu­miți ficuși, filodendroni, crasule, hibiscuși, schefflere, yucca și dracene și alte plante robuste și mai puțin pretenți­oase.

Este suficient să le respectați cerințele. Plantele cu flori sunt deseori efemere. Multe nu durează decât un anotimp sau trebuie reînnoite după un an sau doi.

Begoniilc cu frunze de­corative, poinsettiile, dieffenbachiile, crotonii etc. se lignifică sau își pierd podoabele și câștigă dacă sunt întine­rite prin butășire, după patru sau cinci ani.

Unele plante tropicale delicate, ca medinila, episcia și numeroase orhidee trebuie ținute în seră.

Cum să fac să înmugurească un sâmbure de avocado?

După ce ați extras sâmburele din fruct, spălați-l și ștergeți-l cu o cârpă. La nivelul treimii inferioare a sâmbu­relui, înfigeți orizontal trei chibrituri, dispuse în triunghi. Puneți sâmburele pe un pahar plin cu apă, în așa fel în­cât baza seminței să fie în contact cu apa.

Puteți planta sâmburele direct într-un ghiveci umplut cu mraniță de răsaduri, lăsându-i vârful deasupra. Mențineți mranița ușor umedă, la 20-22°C. între a 30-a și a 45-a zi, sâmburele va crăpa și va apărea mai întâi o rădăcină, apoi o tulpină ce se alungește repede.

Puneți-le într-un ghiveci cu mraniță pentru plante verzi atunci când plantula va avea două frunze verzi lungi. Este obligatoriu să-i ciupiți tulpina de mai multe ori, pentru stimularea ramificării și obți­nerea unui arbust frumos.

Cum să semăn sâmburi de citrice și de alte plante exotice?

Este o operațiune plăcută, dar va trebui să aveți răbdare, pentru că germinația durează mai multe luni, de exemplu în cazul curmalelor. Cultivarea în casă nu permite obținerea unor exemplare fru­moase înainte de trecerea mai multor ani.

Înainte de a le semăna, puneți se­mințele de curmal sau de litchi, timp de o zi sau două, în apă caldă (30°C), pentru a înmuia tegumentul exterior. Semănați în godete sau în terine, într-o mraniță de răsad.

Mențineți substratul ușor umed sub o miniseră sau într-o pungă de plastic transpa­rent. Temperatura: 20-25°C. Repicați rapid plantele tinere.

Ce plante pot fi butășite în apă?

Numeroase specii fac ușor rădăcini în apă, primăvara sau vara: telegraf, singonium, numeroase begonii cu frunziș decorativ, plectrantus, impatiens, papi­rus, cissus, hipoestes, potos, iedera, pi­lea, violeta de Africa, Ficus pumila, chiar și Ficus benjamina, dieffenbachia. Nu vă costă nimic dacă încercați!

Alegeți un lăstar de 8-20 cm lungime, tăiați-l sub punctul de împreunare cu o frun­ză. Suprimați frunzele inferioare și o parte din limbul celor ce sunt păstrate.

Puneți baza butașului într-un vas cu apă ce conține o bucată mică de căr­bune de lemn, care o va menține lim­pede. Recipientul ideal este un tub sau un vas cu gâtul îngust.

De ce frunzele butașului meu de sansevieria nu au marginile colorate?

Varietățile de sansevieria ale căror frunze au marginea galbenă își pierd ornamentul atunci când sunt înmulți­te prin butași de frunze fiindcă revin Ia tipul lor botanic de bază. Pentru a păstra colorația, desfaceți tufele sau butășiți lăstari laterali întregi. Aceștia au frunze cu marginea galbenă.

Aș­teptați ca planta să formeze o tufă bogată, apoi, la sfârșitul primăverii, scoateți-o din ghiveci.

Separați cu gri­jă unul sau mai mulți lăstari cu o por­țiune de rizom cu rădăcini puternice și puneți-i în ghivece individuale pline cu mraniță care nu reține apa, ameste­cată cu nisip grosier sau într-o mrani­ță pentru cactee și plante grase.

Cum să înmulțesc begoniile de frunze?

Practicați butășirea prin frunze pen­tru speciile cu frunze mari, colorate, ca begoniile rex și masoniana.

Tăiați o frunză bine dezvoltată, tânără, suprimați-i pețiolul, întoarceți-o cu partea de sus pe o planșetă și, cu un cuțit as­cuțit, faceți câteva incizii de 2 mm perpendicular pe o nervură.

Întoarceți pe urmă frunza pentru a o plasa, cu fața inferioară în jos, pe suprafața unei terine umplute cu mraniță de răsad sau de butășire. Fixați frunza cu mici croșete metalice (ace de păr) sau cu pietre curate.

Puneți cultura într-o miniseră încălzită. După 4-6 săptă­mâni vor apărea, la nivelul inciziilor, plantulele de begonii.

Pot repica lăstarii tineri care se formează la extremitatea tulpinilor plantei voalul-miresei?

Da, este modalitatea cea mai simplă de a multiplica această plantă. Ale­geți de preferință plantule ce au for­mat deja rădăcini la extremitatea ti­jelor.

Desprindeți-le și plantați-le individual în godete pline cu mraniță de răsadniță sau cu un amestec de ni­sip de râu și turbă albă. De asemenea, puteți să le repicați în godete, lăsându-le încă alipite de planta-mamă.

Folosind acest sistem de marcotare simplu, creș­terea va fi rapidă. Tăiați tulpina la ni­velul plantulelor tinere, imediat ce acestea formează frunze noi.

Trebuie să le vorbesc plantelor și să le pun muzică?

Studiile științifice dedicate acestui subiect nu au dat rezultate concrete, dar experiența a arătat că astfel deter­minați o creștere mai regulată a ve­getalelor. În serele producătoare de trandafiri, de exemplu, profesioniștii pun muzică în permanență.

S-ar părea că plantelor nu le place „muzica vio­lentă“, cu o mare intensitate sonoră. Dacă le vorbiți, le acordați mai multă atenție și, deci, le îngrijiți mai bine.

Plantele sunt deranjate de fumul de țigară dintr-o încăpere?

Plantele manifestă sensibilități diferite față de agenții poluanți, în special față de fumul de țigară. Unele se arată a fi robuste și tolerante, precum cissus, sansevieria, schefflera, aspidistra, asparagus, clivia, impatiens etc.

Altele se îngălbenesc sau se deteriorează într-o încăpere în care se fumează mereu, în­deosebi cele cu frunzișurile panașate catifelate și transparente. Dacă sunteți fumător, evitați ferigile, orhideele, violetele, ciclamele, fittoniile, marantele, caladiumurile etc.

Aerisiți zilnic încă­perea și mai cu seamă nu renunțați la plante, care contribuie la purificarea atmosferei, mărind umiditatea aerului și filtrând unele substanțe toxice.

Este dieffenbachia o plantă toxică?

Da! Nu așezați această plantă mare, cu frunzișul panașat pe margini, în lo­curile accesibile copiilor și animale­lor domestice pentru că este toxică (în special seva lăptoasă a tulpinilor).

In­gerarea unui fragment de frunză pro­duce puternice reacții digestive sau respiratorii, din cauza prezenței în țesuturile ei a unor oxalați și a altor substanțe netolerate de organism.

Puneți-vă mănuși dacă vreți să schimbați ghiveciul sau să butășiți dieffenbachia. Seva provoacă iritații ale pielii și ale mucoaselor la persoanele cu pielea mai sensibilă.

Toxice sunt și euforbiile, poinsettia fiind una dintre speciile mai puțin periculoase.

Trebuie să hrănesc plantele carnivore cu mici bucățele de carne?

Categoric nu. Plantele carnivore își asigură un supliment nutritiv prin ab­sorbirea de mici insecte sau acarieni sau, la nevoie, de batracieni, cum fac cele mai mari, Nepenthes.

În casă, unde prăzile sunt rare, dați-le un în­grășământ lichid foarte diluat (1/10 din doza obișnuită), o dată pe lună în perioada de creștere.

Care este deosebirea între cactee și plantele grase?

Cacteele se caracterizează prin tulpi­nile compacte, cilindrice și sau de alte forme, de cele mai multe ori fără frun­ze, precum și prin prezența de spini care ies din areole.

Plantele grase (așa-zise „suculente“) cuprind toate vegetalele care au organe pentru re­zervă de apă sau de sucuri, tulpini ori frunze cărnoase, îngroșate. Cacteele fac și ele parte, împreună cu alte plan­te precum crasula, kalanhoc, euforbia, lithops etc., din acest grup.

De ce unele plante de deșert seamănă cu pietrele?

Genurile Lithops, Pleiospilos, Fenestraria etc. sunt formate din plante gra­se, caracterizate prin perechi de frunze foarte cărnoase care ies direct din sol. Ele au un aspect de pietre prin forma și nuanța lor.

Floarea, galbenă, albă sau portocalie, care apare toamna, iese din fisura centrală dintre frunzele gemene. Aceste uimitoare plante de colecție se cultivă în mraniță pentru cactee, sub lumina soarelui și se udă foarte puțin.

Putem considera orhideele drept plante parazite?

Deși există orhidee parazite, ca Limodorum abortivum, majoritatea orhide­elor tropicale cultivate în casă sunt plante epifite – se dezvoltă pe o altă plantă, cel mai adesea pe copaci, care le servesc numai ca suport, nu ca sursă de hrană.

Plantele parazite își extrag din țesuturile plantei-gazdă elementele nutritive necesare creșterii. Orhideele epifite cu rădăcini cărnoase pot să ab­soarbă vaporii de apă din aer, precum și apa, și elementele nutritive din cră­păturile scoarței.

Așa se explică nevoi­le lor specifice în materie de substrat.