Procesul de divizare al plantelor

Divizarea plantelor de interior

Divizarea tufelor și separarea lăstarilor sunt, cele mai simple procedee de multiplicare. Astfel veți întineri o plantă adultă când ghiveciul îi rămâne prea mic și veți putea obține noi plante cu rădăcini.

Sfatul nostru

La o tufă deasă, încercați să descurcați cu delicatețe rădăcinile foarte încâlcite. La nevoie, puneți balotul de mraniță sub robi­net pentru a elimina pământul și a observa mai bine dispunerea rădăcinilor. Dacă descâlcirea este imposibilă, tăiați cu un cuțit de altoit fragmente din tufă.

Divizarea este o tehnică de multipli­care vegetativă a plantelor. Ea constă în separarea unei tufe mari, foarte ra­mificate, în mai multe fragmente, care poartă, fiecare, una sau mai multe tul­pini sau rozete de frunze, de obicei cu rădăcini.

Odată schimbată din ghi­veci, planta tânără reîncepe să crească rapid și se obțin, în scurt timp, alte plante frumoase, mai bine dezvoltate decât cele înmulțite prin semănare sau prin butășire.

Ideal este să efectu­ați divizarea la sfârșitul iernii sau în­ceputul primăverii, atunci când plan­tele își reiau creșterea viguroasă. În cazul plantelor cu flori, așteptați sfâr­șitul înfloririi.

Ce plante pot fi divizate?

Puteți diviza toate plantele care for­mează lăstari sau mici tufe de frunze împrejurul bazei trunchiului, cum sunt plantele grase, care dezvoltă rozete de frunze (aloe, escheveria, haworthia etc.).

Majoritatea bromeliaceelor se în­mulțesc prin divizare, precum și unele plantele cu flori, precum violeta de Africa și streptocarpus. Sunt, de aseme­nea, ușor de divizat speciile care formează tufe de frunze sau de tulpini provenite din rizomi sau din rădăcini cărnoase.

Este cazul plantelor cu frun­ziș decorativ, precum: dieffenbachia, aspidistra, asparagus, stromanta, maranta, telegraful (obraznica), numeroase ferigi.

Atenție,- palmierii care cresc în tufe (Rhapis, Chamaerops etc.) suportă greu divizarea. E mai bine să-i multiplicați prin semințe. Divizarea este, de ase­menea, metoda cea mai simplă pentru înmulțirea orhideelor cu pseudobulbi: Cymbidium, Oncidium și Dendrobium.

Cum procedați

Sunt rare cazurile în care este posibil să detașați un lăstar fără să fie nevoie să extrageți planta-mamă din ghive­ciul său (acoperiți după aceea golul ră­mas cu mranița folosită la schimbarea plantelor din ghiveci). De regulă, trebu­ie să scoateți planta din ghiveci, reali­zând simultan și schimbarea acestuia.

Degajați cu delicatețe rădăcinile, eliminând o parte din mraniță, pentru a putea separa porțiunile pe care vreți să le divizați. Evitați să divizați o tufă sau o multitudine de mici mlădițe, cărora le va trebui mai mult timp pentru a ajun­ge la o anumită dimensiune decât frag­mentelor deja individualizate.

Separați cel puțin o tulpină înrădăcinată care are o frunză și, cel mai bine, o tufă cu cel puțin trei frunze. Luați două sau trei mlădițe sau tufele care se formează de jur împrejurul trunchiului principal. Dacă este vorba de o plantă foarte mare fără frunze în centru, eliminați porțiu­nile cele mai vârstnice și uscate.

Plantele care formează rozete, ca violeta de Africa, sunt ușor de divizat cu mâna, îndepărtând încet rozetele ce urmează să fie separate. În cazul rădă­cinilor încâlcite, provenind dintr-o tulpină lemnoasă sau dintr-un rizom, folosiți o unealtă ascuțită pentru a tăia precis partea cărnoasă aflată între porțiunile ce urmează a fi prelevate.

Pentru despărțirea turtelor mari de ferigi, ca nefrolepis, trebuie uneori să crestați balotul de pământ și să sprijiniți una de alta două furci mici, pentru flori, pentru a face un levier cu care să puteți sparge balotul.

Întotdeauna, fiecare bucată trebuie să aibă mai mulți muguri sau o tulpină cu câteva rădăcini. Dacă lăstarul separat, de exemplu o porțiune de rizom, nu are încă rădăcini, băgați-l într-un ghiveci cu mranița de răsadniță sau de butășire.

Puneți putină pulbere de hormoni pe rana rămasă după taiere. Lăstarul va fi transplantat în mraniță obișnuită atunci când va manifesta semne de creștere.

Înainte de-a pune fiecare bucată din balot în substratul dintr-un alt ghiveci, curățați tufa. Tăiați frunzele îngălbenite sau deteriorate, rădăcini­le uscate, putrezite sau rupte. Alegeți un ghiveci cu un diametru mai mare cu 4-6 cm decât cel al turtei de rădă­cini pe care ați păstrat-o.

Divizarea orhideelor

Orhidee în ghiveci

Divizarea orhideelor se face atunci când sunt strâmtorate în ghivecele lor, iar pseudobulbii încep să iasă în afara vasului. Scoateți planta din ghiveci, eli­berați rădăcinile, apoi, cu un cuțit bine ascuțit, tăiați fragmente care să aibă cel puțin un pseudobulb cărnos și câteva rădăcini.

Puneți în ghivece, separat, fi­ecare bucată divizată. Udați puțin și pulverizați zilnic planta până la apariția noilor frunze sau a tinerelor mlădițe.

Îngrijirile după divizare

După reintroducerea în ghivece a plantei-mamă și a bucăților divizate, udați-le abundent pentru ca rădăcinile să aibă un contact direct cu mranița, evitând golurile de aer.

Nu expuneți imediat plantele la o lumină intensă, acordați-le o perioadă de „convalescen­ță“ de 10-15 zile, la 18°C, într-o lumi­nă voalată, cu udări regulate, dar fără excese. Reluați după aceea îngrijirile obișnuite și, după o lună, începeți fer­tilizarea, cu o soluție slab concentrată.

Prelevarea unui stolon

Clorophytum, tolmiea și saxigfraga-păianjen formează stoloni, tije fine ieșite din inima tufei, care poartă la extremitățile lor plantule.

Puneți cu delicatețe aceste plante tinere prevăzute cu câteva rădăcini într-o godetă umplută cu un amestec de nisip, mraniță si turbă albă. Dacă plantula este puțin dezvoltată, lăsați-o încă vreo câteva săptămâni legată prin stolon de planta-mamă, înainte de a o tăia la nivelul tinerei rozete de frunze.

Verifică preț plante de interior aici!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *