Fertilizarea plantelor din casă trebuie să înceapă prin observarea atentă a comportamentului lor și prin respectarea ritmului lor de viață. Este important să le hrăniți corect, pentru a le asigura o dezvoltare corespunzătoare și bine echilibrată. Iată unul dintre secretele longevității plantelor.
Sfatul nostru
O plantă corect alimentată poate să reziste mai bine la atacurile paraziților și la boli. De îndată ce începeți un tratament antiparazitar, dați-i și un îngrășământ cu concentrație foarte redusă, cam la trei zile după pulverizare, și ajutați cu regularitate planta printr-o fertilizare adaptată nevoilor ei. Se va vindeca mai repede.
Fertilizarea eficientă presupune exact doza de care planta are nevoie, administrată la momentul potrivit, astfel încât rezultatele să fie cele mai bune. În practică, însă, și mai ales în cazul culturilor îngrijite de amatori, aportul de îngrășământ este întotdeauna empiric. Nu cunoaștem precis nevoile plantei și nici concentrația elementelor nutritive stocate în sol.
Trebuie să mai știți că o mraniță în care substanțele nu se află în echilibru poate „captura“ îngrășământul, nepermițându-i plantei să-l folosească. Anumite carențe afectează, de asemenea, asimilarea substanțelor nutritive. Aplicați, deci, reguli simple, rod al observației și al experienței.
Cuprins:
Fertilizați la momentul potrivit
Experiența arată că perioada cea mai bună pentru a fertiliza plantele de interior este de la începutul lui aprilie și până la jumătatea lui iulie, apoi în septembrie. Într-adevăr, în timpul zilelor toride, creșterea este încetinită.
Se constată apoi, în septembrie, un redemaraj, apoi o intrare progresivă în repaus vegetativ în cursul lunii octombrie, și o oprire totală din vegetație, din noiembrie până la jumătatea lui februarie sau începutul lunii martie.
Acest ritm biologic este mai mult sau mai puțin evident, în funcție de specii, și poate să fie controlat sau modificat prin tehnici de cultură (variația temperaturii, iluminatul artificial, ritmul udării și al fertilizării etc.).
În general, se poate spune că fertilizarea trebuie să fie mai intensă la începutul perioadei de creștere, apoi să cunoască o ușoară încetinire în iunie, pentru a fi reluată în septembrie, ca să scadă în octombrie. Cu excepția plantelor aflate în plină înflorire, iarna nu se fac fertilizări.
Frecvența fertilizărilor
„Perlele“ cu difuzie lentă sunt aplicate doar o dată pe an. Batoanele sunt active 8-10 săptămâni. Îngrășămintele foliare au eficiență imediată, dar de scurtă durată. Ele vor fi aplicate, în medie, o dată pe săptămână.
Pentru îngrășămintele lichide, se aplică o doză de îngrășământ după fiecare a treia udare, în toiul perioadei de creștere (aprilie-iulie), ceea ce echivalează, în funcție de temperatura ambiantă, cu o fertilizare săptămânală sau bilunară.
În martie și în septembrie, o singură fertilizare e suficientă. La plantele active iarna, fertilizați o dată la 15 zile. Aceste indicații sunt valabile în cazul utilizării clasice a îngrășămintelor, dozajul fiind făcut în funcție de concentrația înscrisă pe ambalaj.
Câteva sfaturi
În funcție de tipul de îngrășământ pe care îl folosiți, sunt necesare câteva precauții:
- Aplicarea îngrășământului lichid se face întotdeauna pe un substrat umed, pentru ca rădăcinile să nu absoarbă brusc un exces de săruri minerale. Este de preferat să diluați un dop de îngrășământ lichid într-o stropitoare mare (între 6-101). Folosiți soluția la fiecare udare dacă acestea se fac la cel puțin 3 zile și la fiecare a doua udare când este foarte cald. Folosind această tehnică, plantele vor fi fertilizate treptat, fără riscul de arsură și vor avea o creștere mai regulată. În bacurile cu rezervă de apă, vărsați îngrășământul direct în rezervă, dar de două ori mai diluat față de concentrația indicată de fabricant, pentru a evita supradozajul.
- Îngrășămintele granulate sunt repartizate uniform la suprafața mraniței, considerând doza recomandată de fabricant ca fiind maximă. Ele pot fi ușor îngropate printr-un marcaj cu o furculiță sau cu o greblă mică.
- Îngrășămintele-baton sunt întotdeauna înfipte vertical, de jur împrejurul ghiveciului, și nu în mijlocul bulgărelui de pământ, pentru a evita contactul direct al produsului cu rădăcinile. Îngropați-le în pământ la circa 3 cm adâncime și la distanță de 10-15 cm unul de altul.
- Îngrășămintele foliare sunt aplicate prin pulverizări foarte fine, pe dosul frunzelor, pentru a pătrunde prin pori. Produsul nu trebuie să curgă pe frunze. Plantele cu frunze păroase sau foarte fine nu vor fi fertilizate prin pulverizare, pentru a evita riscul apariției petelor.
O plantă poate fi flămândă
Când nu este fertilizată, o plantă în ghiveci începe să crească mai încet sau chiar să se oprească din creștere. Ceea ce trebuie să vă atragă în mod deosebit atenția este decolorarea frunzelor, acestea căpătând o tentă galben-pal spre alb.
La început, puteți confunda aceste simptome cu cele ale dorozei (carența de fier), dar, în cazul acesteia, frunza devine galben foarte deschis, iar limbul are tendința de a se ondula. În cazul unei carențe de azot, se îngălbenesc nervurile, iar limbul își păstrează culoarea verde.
Poate apărea un exces de îngrășământ
Multe erori pot duce la o asimilare excesivă de îngrășământ: nerespectarea concentrației îngrășământului lichid (supradozare), aporturi prea frecvente de îngrășăminte, fertilizarea unei plante însetate, un produs necorespunzător etc.
În general, cu cât mranița este mai spongioasă, cu atât cantitatea de săruri minerale stocate este mai mare, cu timpul acestea putând atinge o proporție dăunătoare pentru plantă și provocându-i o „indigestie”.
Excesul de îngrășământ se manifestă printr-un comportament din care reiese că planta suferă. Creșterea devine lentă. La început planta poate da impresia că ar avea nevoie de un ajutor urgent. Această greșeală poate fi fatală.
Simptomele de reacție violentă se manifestă prin arsuri pe frunze și uscarea părților centrale. Continuarea fertilizării poate provoca moartea plantei.
Verifică preț îngrășământ pentru plante de interior aici!
