Inamicii și dăunătorii plantelor de interior

Sunt considerați „inamici ai plantelor“ sau „dăunători“ insectele, acarienii, gasteropodele, păsările, rozătoarele care se hrănesc cu plantele cultivate. În casă, numărul lor este limitat, dar atacurile lor, adeseori foarte rapide și violente, îi fac, pe bună dreptate, de temut.

Sfatul nostru

Este indicat să faceți, cel puțin o dată pe lună, un duș frunzelor. Preveniți astfel ata­cul dăunătorilor. Folosiți un jet fin și destul de puternic pentru a desprinde ouăle și lar­vele. Insistați asupra părții inferioare a frunzelor. Faceți apoi un tratament preven­tiv cu insecticid.

Acarienii

Cu această denumire generică sunt desemnate toate vietățile așa-zise „cu-opt-picioare“, adică păianjenii-roșii sau galbeni. Ele nu trebuie confundate cu insectele („șase-picioare“) și trebuie să fie tratate cu produse specifice (acaricide). Măsurând mai puțin de 1 mm lungime, acarienii sunt greu de observat individual. Pot fi re­perați, totuși, după pânzele foarte fine pe care le țes între frunze.

Acești dău­nători devorează epiderma frunzelor. Planta reacționează decolorându-se, limbul capătă o nuanță gri-argintie, cu aspect plumburiu. Se pot, de asemenea, observa pete minuscule, ca niște înțepături, pe fața inferioară a frunzelor.

Bobocii florali se înnegresc și cad îna­inte de a se deschide. Acarienii pro­liferează pe timp călduros și uscat. Atacurile lor sunt adeseori violente și pot provoca moartea rapidă a plantei.

• Plante sensibile: Aeonium, Anigozanthos, Asparagus, bananieri (Ensete și Musa), Brugmansia (datura), Brunfelsia, cacteele, Callisia, Citrus (citri­cele), Codiaeum (croton), Cordyline, Crossandra, Cupressus macrocarpa, Cyperus, Dichorisandra, Dieffenbachia. x Fatshedera, Fatsia, Ficus, Fortunella (kumquat). Fuchsia, Grevillea, Gynura, Hedera (iederă), Heliconia, Hibbertia, Hibiscus, Hippeastrum (amarilis) atacat de acarienii bulbilor, Hoffmannia, lmpatietis, Ipomoea (cartof dulce), Jacaranda, Medinilla, orhidee, palmieri, Passiflora, Peperomia obtusifolia, Persea (avocatier), Pilea, Rhoicissus, Saintpaulia, Tecoma, Thunbergia, Tradescantia, Zantedeschia.
• Combatere: întreținerea unei umidități mari în mediul ambiant este cel mai bun mijloc de prevenire. Pulverizați frecvent frunzele. Acaricidele speci­fice (aflate în atomizoare), pe bază de Dicofol, sunt singurele produse curati­ve eficiente pentru a limita atacul.
• Sfatul nostru: înveliți complet planta atacată într-o folie de plastic pentru a o izola și a provoca o creștere puter­nică a umezelii, care va distruge aca­rienii. Dacă e vorba de plante mici, puteți să le scufundați cu totul într-o soluție acaricidă diluată la 50 la sută.

Aleurodele

Numite și „muște-albe“, aleurodele sunt păduchi de 3 mm lungime, cu aripi, care proliferează pe fața infe­rioară a frunzelor, cărora le sug seva. Dejecțiile lor lipicioase (mielatul) favorizează apariția fumaginei (un fel de cărbune).

• Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi și plantele cu flori, în special: azaleea, calceolaria, cineraria, Crossandra, Erythrina, Fuchsia, Hibiscus, poinsettia, Pelargonium, primula etc.
• Combatere: tratament preventiv cu in­secticide prin pulverizări lunare. În ca­zul atacului, niște plăci galben-viu, unse cu clei, constituie capcane atractive și eficiente. Insecticidele disponibile în magazinele cu articole de grădinărit au o eficiență redusă din cauza proliferă­rii rapide a acestor dăunători. Encarsia formosa, care parazitează aleurodele, este foarte eficientă în sere.
• Sfatul nostru: aleurodele sunt insecte tropicale care au nevoie de căldură pentru a se dezvolta. Reduceți tempe­ratura din încăpere, aerisiți bine și creșteți puterea naturală de apărare a plantelor atacate printr-un aport de îngrășământ diluat.

Gărgărițele

Insecte coleoptere, care pot atinge lun­gimea de 2 cm; devorează marginile frunzelor și bobocii florali. Deterio­rările au loc adeseori noaptea, ceea ce face observarea „inamicilor“ destul de dificilă.

Larvele, care seamănă cu niș­te viermișori alburii sau crem, se dez­voltă în ghiveci și ronțăie rădăcinile, slăbind plantele. Atacurile sunt, în ge­neral, slabe și relativ localizate.

• Plante sensibile: toate speciile cu frun­ze moi, îndeosebi azaleea și begonia.
• Combatere: pulverizați cu insecticid de contact pe frunză, imediat după apari­ția primelor semne. Pentru o bună efi­ciență, repetați tratamentul de 4 ori, la interval de o săptămână.
• Sfatul nostru: pentru schimbarea ghivecelor, folosiți substraturile din comerț. Garantat, ele nu sunt afectate de paraziți.

Omizile

Omizile sunt larvele fluturilor. Cel mai adesea verzi, brune sau galbene, ele se hrănesc cu părțile cărnoase ale frunzelor, cruțând nervurile. Cu un apetit feroce, omizile pot desfrunzi o plantă în câteva zile.

• Plante sensibile: toate speciile cu frun­ze moi și netede.
• Combatere: eliminați manual omi­zile de pe plantele dumneavoastră. Sunt, de asemenea, foarte eficiente tratamentele preventive și curative cu insecticide.
• Sfatul nostru: atacurile omizilor survin, pe plantele din casă, îndeosebi în tim­pul unui sejur estival în grădină sau la plantele nou achiziționate. O supra­veghere regulată permite evitarea ata­curilor puternice.

Cicadele

„Minigreieri“ lungi de 1-3 cm, fru­mos colorați în verde, brun, galben și roșu, localizați pe partea inferioară a frunzelor cărora le sug seva. Insectele sunt ușor de reperat pentru că sar atunci când atingeți frunzele. Planta reacționează la atacul cicadelor prin pete albe care se formează pe locurile mușcate.

• Plante sensibile: toate speciile cu frun­ze moi și îndeosebi azaleele.
• Combatere: tăiați frunzele roase, faceți-i duș plantei.
• Sfatul nostru: atacul cicadelor este rareori grav; tratați numai în caz de infestare generalizată a plantei. Atenție însă la Metcalfa pruinosa, cicada care invadează grădinile în regiunile sudice și cauzează probleme grave.

Aselii de ziduri

Aselii de ziduri sunt artropode, fami­lie care grupează nevertebrate având un schelet extern cu elemente articu­late, ca insectele, arahnidele, miriapo­dele și crustaceele. Aselii de ziduri fac parte din această ultimă categorie.

Înrudiți cu langustele și cu creveții, ei trăiesc pe pământ, preferând locurile umede și ascunzându-se adeseori sub ghivece sau în zonele întunecate ale serei ori ale verandei. Gri, plați, cu numeroase picioare, aselii de ziduri (sau izopodele) au o activitate noctur­nă, rozând rădăcinile plantelor.

În general, pagubele pe care le produc sunt limitate, căci mișcările lor sunt ușor observabile. Eliminare manuală.

• Plante sensibile: toate speciile cu rădă­cini fine și cărora le plac locurile ume­de și atmosfera închisă.
• Combatere: inutil să tratați plantele. Insecticidele au o eficiență foarte scăzută, aselii de ziduri făcând parte dintr-o altă categorie de artropode. Se constată totuși o oarecare acțiune a piretrinelor. Eliminarea cu ajutorul unei curse este o metodă foarte sim­plă. Scobiți un cartof și aselii de ziduri se vor aduna în interior.
• Sfatul nostru: faceți cu regularitate curățenie în seră și în verandă pentru a debarasa solul de resturi organice (frun­ze, particule de mraniță) care atrag ase­lii de ziduri. Ridicați cu regularitate ghivecele și curățați-le partea infe­rioară, care nu trebuie să fie mânjită cu pământ.

Coșenilele

Insecte primitive destul de apropiate de păduchii-de-frunze (sunt homeoptere); există numeroase specii cu aspect diferit. Coșenilele sunt o ade­vărată plagă pentru plantele din casă, întrucât este destul de greu să le com­bateți eficient și pentru că se înmulțesc foarte rapid – numărând mai multe generații pe an.

Se disting: coșenilele-cu-scut, coșenilele-făinoase și coșenilele-rădăcinilor.

• Coșenilele-cu-scut au o carapace ceroasă protectoare, sub care insecta este bine adăpostită. Ele se împart în trei grupe:

Diaspinele sau „puricii-colanți“ or: „puricii-cu-lipici“ se îngrămădesc în colonii imobile pe tulpini și pe dosul frunzelor. Ele sunt protejate de un scut ceros independent de corpul lor, care seamănă întrucâtva cu o cochilie de scoică în miniatură (3 mm).

Lecaninele sunt deosebit de viru­lente pentru plantele de interior și de seră. Lungi de 2-6 mm, ele nu dispun de un veritabil scut, dar sunt acoperire cu o „piele“ ceroasă, groasă și dură, care joacă același rol. Forma lor este mai curând rotunjită.

Coșenilă australiană atacă îndeosebi citricele (Citrus) și mimozele (Acacia). Este o coșenilă uriașă, lungă dc 1 cm, cu scut roșu-brun, adeseori canelat care se înmulțește foarte rapid.

• Coșenilele-făinoase sau falsele gărgărițe se pot deplasa, coșenilele-cu-scut fiind imobile. Acoperite de un fel de faină alburie, ele au 3-7 mm lungime și seamănă cu niște aseli de ziduri în miniatură. Sunt numite și „coșenile pufoase“ deoarece ele se înfășoară cu fire de mătase albă. Sunt foarte viru­lente în casă, pentru că dezvoltarea lor optimă cere o temperatură de 22°C.
• Coșenilele-rădăcinilor sunt mult mai mici, dar seamănă cu cele făinoase, prin învelișul lor albicios și lânos. Sunt deosebit de periculoase pentru plante­le grase și pentru cactee, cărora le pro­voacă încrețirea țesuturilor și moartea. Coșenilele înțeapă țesuturile plantei și pompează seva cu ajutorul rostrului (un fel de cioc), secretă un mielat li­picios foarte dulce și concentrat, care poate provoca arsuri ale epidermei și pe care se va dezvolta fumagina. Din cauza proliferării lor, aceste insecte cauzează căderea frunzelor, formarea de crăpături pe tulpini, moartea ramurilor, reducerea severă a creșterii, aspectul general deplorabil, stoparea vegetației și moartea.
• Plante sensibile: marea majoritate a vegetalelor de interior. Totuși, unele plante sunt mai sensibile la atacul coșenilelor: citricele, Asparagus, Anthurium, bananierul, bromeliaceele, cacteele, cicadaceele, Ficus, ferigile, Monstera, palmierii, plantele grase (suculente), Philodendron, orhideele etc.
• Combatere: desprindeți manual co­șenilele, pentru că scutul lor protector le apără de insecticide. Frecați părțile invadate cu un tampon de vată îm­bibat într-o soluție de alcool de 60% (o treime alcool și două treimi apă). După o jumătate de oră, este mai ușor să desprindeți coșenilele cu o periuță sau cu un burete.

Odată efec­tuată această curățire, aplicați un in­secticid pe bază de pitethrinoide de sinteză (îndeosebi Cipermethrină și Deltamethrină). Puteți, de asemenea, utiliza următorul amestec: la un litru de apă, adăugați o linguriță de ulei de parafină, una de alcool de 60° și una de săpun negru lichid. Amestecați și aplicați.

Pe plantele din casă trebuie, în schimb, să evitați aplicarea oricărui produs anticoșenilic clasic pe bază de ulei de parafină. Nu numai că produsul poate provoca deteriorări ale mobilierului, dar este și prost suportat de o mare parte a plantelor de interior.

Îm­potriva coșenilelor-de-rădăcini, trebuie să începeți lupta printr-o schimbare a ghiveciului plantei însoțită de spă­larea rădăcinilor într-un vas mare de apă și înlocuirea substratului; apoi udați din 10 în 10 zile, timp de trei luni, cu o soluție conținând un insec­ticid diluat la jumătate față de con­centrația indicată.

Unele gărgărițe (Novius, Chilocorus, Cryptobaemus) se hrănesc cu coșenile, la fel și niște microhimenoptere, pro­puse câteodată în cadrul unor progra­me de luptă biologică (de exemplu Panonychus pentru coșenila neagră de măslin, Prospatella, pentru păduchele de San-Jose), dar aceste soluții apreci­ate de profesioniști nu pot fi aplicate pentru plantele din casă.

• Sfatul nostru: efectuați o tăiere severă a plantelor atacate, eliminând părți­le acoperite de coșenile. Tratați apoi plantele pentru a evita o nouă infesta­re și stimulați-le creșterea prin apor­turi regulate de îngrășământ diluat.

Sfredelitorii

Sunt omizile unor microlepidoptere care se dezvoltă în interiorul limbului frunzelor, săpând galerii ce devin vizi­bile prin transparență. De dimensiuni și de forme foarte variate, „sfredelito­rii“ sunt mai mult spectaculoși decât cu adevărat periculoși.

Ei dau totuși un aspect destul de inestetic plantei. În cazul unui atac puternic, se poate observa o încetinire a creșterii, conse­cință a distrugerii clorofilei și reduce­rii activității de fotosinteză.

• Plante sensibile: în general cele cu frunze destul de groase și dure, fără la­tex: aralia, x Fatshedera, iedera, Senecio macroglossus, dar și crizantemele, cinerariile, mușcatele.
• Combatere: tăiați frunzele atinse, ime­diat după apariția primelor simptome. Nu este nevoie de un tratament spe­cific, deoarece rareori atacurile sunt masive la plantele de casă. Numai in­secticide sistemice (care pătrund în plantă) ar putea avea eficiență, dar ele nu sunt vândute grădinarilor amatori.
• Sfatul nostru: este suficient un trata­ment preventiv, total, o dată pe lună, pentru o evita orice atac al sfrede­litorilor.

Nematodele

Cunoscute și sub denumirea de „țipari“, acești viermi microscopici se hră­nesc cu rădăcini, provocând răsucirea frunzelor, ofilirea și încetarea creșterii părții aeriene a plantei.

Necroza rădă­cinilor facilitează putrezirea și planta intră rapid în declin. Nematodele sunt de temut mai ales în serele de pro­ducție, unele plante recent cumpărate putând fi contaminate. Aceste atacuri sunt mult mai rare în casă, dacă nu ați utilizat pentru substrat pământ de grădină.

• Plante sensibile: Asparagus, Begonia, cacteele, crizantemele, cinerariile, Cyclamen, Fatsia, Ficus, crinul, Philodendron, Tradescantia.
• Combatere: tratamentele eficiente sunt incompatibile cu plantele din casă. Totuși, ținerea ghiveciului în apă la 50°C, timp de o oră, dă rezultate bune, dar numai ficușii și filodendronii su­portă acest lucru.
• Sfatul nostru: utilizarea mraniței din comerț, din care absența germenilor patogeni este în mod normal garanta­tă, evită orice risc de infestare cu nematode. Curățați bine ghivecele cu hipoclorit de sodiu.

Păduchii-de-frunze (afidele)

Aceștia sunt, fără-ndoială, dăunătorii cei mai cunoscuți și cel mai ușor de observat. Mici insecte homoptere, se aglomerează în colonii la extremitatea tinerelor mlădițe. Pot fi observați și pe fața inferioară a frunzelor. Înarmați cu rostruri ascuțite, ei înțeapă frunza și-i sug cu lăcomie seva.

Păduchii-de-frunze sunt cenușii, verzi sau negri. Există sute de specii – unele mai mult sau mai puțin specifice anumitor plante, altele pregnant polifage.

Într-o colo­nie, majoritatea păduchilor-de-frunze sunt apteri (fără aripi) și doar câțiva au aripi, aceștia fiind cei care au creat colonia sau le vor crea pe următoarele.

Într-o populație de păduchi-de-frunze, cele care contează sunt femelele, aceste insecte putându-se reproduce, de-a lungul unei anumite perioade, fără să aibă nevoie de prezența mas­culilor (partenogeneză). Proliferarea este foarte rapidă – șapte până la zece generații pe an.

Din cauza numărului lor foarte mare și a înțepăturilor repetate, afidele provoacă deformări ale organelor atacate. Plantele sunt vlăguite și își încetinesc creșterea. Înflorirea este sensibil redusă.

Există și păduchi-de-frunze care atacă bulbii și rădăcinile. Aceștia sunt mai periculoși întrucât provoacă pu­trezirea plantei. Păduchii-de-frunze sunt, de asemenea, vectori ai unor boli virale și mielatul lor lipicios, care pro­duce, printre altele, arsuri ale frunze­lor, este un mediu favorabil proliferă­rii fumaginei.

• Plante sensibile: practic, toate plantele din casă pot fi atacate de afide. Abutilon, crizantemele și plantele cu flori sunt cele mai amenințate. Speciile cu frun­ze foarte groase sau dure, ca bromeliaccele, și plantele cu latex (ficușii și euphorbiaceele) nu sunt, în general, atacate de afide.
• Combatere: tăiați lăstarii acoperiți de șirurile de păduchi-de-frunze. Puteți, de asemenea, evita înmulțirea pulveri­zând ușor, în picături fine, apă, dar cu presiune mare, ca să dezlipiți micile insecte și să le înecați.

Insecticidele naturale, extrase din vegetale (rotenonă, piretru), nu sunt toxice pentru oameni și animale do­mestice (cu excepția peștilor). Ele dau excelente rezultate dacă sunt utilizate împotriva păduchilor-de-frunze, distrugându-le sistemul nervos, dar tre­buie reluate din trei în trei zile.

Gărgărițele sunt prădători naturali ai păduchilor-de-frunze, devorând până la o sută pe zi! Dacă vi se pare di­ficil să „angajați“ o luptă biologică în casă, ea este, în schimb, întru totul po­sibilă în seră sau chiar pe verandă.

• Sfatul nostru: o pulverizare lunară cu un insecticid sau punerea în ghiveci de ba­toane insecticide protejează plantele.

Tripșii

Insecte minuscule ce nu depășesc 1 mm lungime, se dezvoltă la adăpost pen­tru că sunt friguroase. Ele se simt per­fect între 20-28 °C și sunt inactive sub 10°C. Cu toate că au două perechi de aripi înzestrate cu lungi peri fini, tripșii nu sunt prea activi.

Larvele lor, de aceeași lungime cu adulții, dar mai deschise la culoare, sunt lipsite de aripi (aptere). Ele sfâșie cu mandi­bulele epiderma frunzelor și se hră­nesc cu lichidul din celule, provocând reacții puternice ale plantei care se de­colorează și se usucă.

Un atac al tripșilor poate fi con­fundat cu o invazie a acarienilor, dar aceștia nu formează pânză, ca păian­jenii. Pe florile atacate de tripși apar pete albe și deformări. Planta crește prost și este vlăguită.

• Plante sensibile: amarilis, Anthurium, azaleele, Begonia, Bomarea, Callissia, campanulele, crizantemele, cinerariile, Cyclamen, Dienffenbachia, Eucomis, Ficus, Fuchsia, Monstera, orhideele, pal­mierii. Tripsul de gladiolă atacă și tu­berculii de Sinningia (gloxinia).
• Combatere: tratați planta cu un insec­ticid antiafide de plante, imediat după apariția primelor simptome. Repetați tratamentul de patru ori la un interval de 8 zile. Tăiați frunzele atacate.
• Sfatul nostru: se pare că naftalina go­nește tripșii. Puneți câteva granule în apropierea plantelor mai sensibile.

Râmele

Râma nu acționează direct asupra plantelor de interior, dar prezența ei în ghiveci provoacă o bulversare a ră­dăcinilor, rău suportată de plantă. Nu confundați râma cu alți viermi (larve­le de fluturi de noapte sau de gărgări­țe) care se hrănesc cu rădăcini și pro­voacă vătămări ireparabile.

• Plante sensibile: toate.
• Combatere: eliminați râma dacă apare la suprafață sau dacă-i observați pre­zența cu prilejul schimbării ghiveciu­lui. O plantă care pare că se simte rău dintr-odată, fără motiv aparent, poate să fie deranjată de o râmă. Nu ezitați să o scoateți din ghiveci pentru a verifica.
• Sfatul nostru: nu folosiți pământ de grădină sau compost menajer în sub­stratul plantelor de interior.

Verifică preț insecticid pentru plante aici!