Sunt considerați „inamici ai plantelor“ sau „dăunători“ insectele, acarienii, gasteropodele, păsările, rozătoarele care se hrănesc cu plantele cultivate. În casă, numărul lor este limitat, dar atacurile lor, adeseori foarte rapide și violente, îi fac, pe bună dreptate, de temut.
Sfatul nostru
Este indicat să faceți, cel puțin o dată pe lună, un duș frunzelor. Preveniți astfel atacul dăunătorilor. Folosiți un jet fin și destul de puternic pentru a desprinde ouăle și larvele. Insistați asupra părții inferioare a frunzelor. Faceți apoi un tratament preventiv cu insecticid.
Cuprins:
Acarienii
Cu această denumire generică sunt desemnate toate vietățile așa-zise „cu-opt-picioare“, adică păianjenii-roșii sau galbeni. Ele nu trebuie confundate cu insectele („șase-picioare“) și trebuie să fie tratate cu produse specifice (acaricide). Măsurând mai puțin de 1 mm lungime, acarienii sunt greu de observat individual. Pot fi reperați, totuși, după pânzele foarte fine pe care le țes între frunze.
Acești dăunători devorează epiderma frunzelor. Planta reacționează decolorându-se, limbul capătă o nuanță gri-argintie, cu aspect plumburiu. Se pot, de asemenea, observa pete minuscule, ca niște înțepături, pe fața inferioară a frunzelor.
Bobocii florali se înnegresc și cad înainte de a se deschide. Acarienii proliferează pe timp călduros și uscat. Atacurile lor sunt adeseori violente și pot provoca moartea rapidă a plantei.
- Plante sensibile: Aeonium, Anigozanthos, Asparagus, bananieri (Ensete și Musa), Brugmansia (datura), Brunfelsia, cacteele, Callisia, Citrus (citricele), Codiaeum (croton), Cordyline, Crossandra, Cupressus macrocarpa, Cyperus, Dichorisandra, Dieffenbachia. x Fatshedera, Fatsia, Ficus, Fortunella (kumquat). Fuchsia, Grevillea, Gynura, Hedera (iederă), Heliconia, Hibbertia, Hibiscus, Hippeastrum (amarilis) atacat de acarienii bulbilor, Hoffmannia, lmpatietis, Ipomoea (cartof dulce), Jacaranda, Medinilla, orhidee, palmieri, Passiflora, Peperomia obtusifolia, Persea (avocatier), Pilea, Rhoicissus, Saintpaulia, Tecoma, Thunbergia, Tradescantia, Zantedeschia.
- Combatere: întreținerea unei umidități mari în mediul ambiant este cel mai bun mijloc de prevenire. Pulverizați frecvent frunzele. Acaricidele specifice (aflate în atomizoare), pe bază de Dicofol, sunt singurele produse curative eficiente pentru a limita atacul.
- Sfatul nostru: înveliți complet planta atacată într-o folie de plastic pentru a o izola și a provoca o creștere puternică a umezelii, care va distruge acarienii. Dacă e vorba de plante mici, puteți să le scufundați cu totul într-o soluție acaricidă diluată la 50 la sută.
Aleurodele
Numite și „muște-albe“, aleurodele sunt păduchi de 3 mm lungime, cu aripi, care proliferează pe fața inferioară a frunzelor, cărora le sug seva. Dejecțiile lor lipicioase (mielatul) favorizează apariția fumaginei (un fel de cărbune).
- Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi și plantele cu flori, în special: azaleea, calceolaria, cineraria, Crossandra, Erythrina, Fuchsia, Hibiscus, poinsettia, Pelargonium, primula etc.
- Combatere: tratament preventiv cu insecticide prin pulverizări lunare. În cazul atacului, niște plăci galben-viu, unse cu clei, constituie capcane atractive și eficiente. Insecticidele disponibile în magazinele cu articole de grădinărit au o eficiență redusă din cauza proliferării rapide a acestor dăunători. Encarsia formosa, care parazitează aleurodele, este foarte eficientă în sere.
- Sfatul nostru: aleurodele sunt insecte tropicale care au nevoie de căldură pentru a se dezvolta. Reduceți temperatura din încăpere, aerisiți bine și creșteți puterea naturală de apărare a plantelor atacate printr-un aport de îngrășământ diluat.
Gărgărițele
Insecte coleoptere, care pot atinge lungimea de 2 cm; devorează marginile frunzelor și bobocii florali. Deteriorările au loc adeseori noaptea, ceea ce face observarea „inamicilor“ destul de dificilă.
Larvele, care seamănă cu niște viermișori alburii sau crem, se dezvoltă în ghiveci și ronțăie rădăcinile, slăbind plantele. Atacurile sunt, în general, slabe și relativ localizate.
- Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi, îndeosebi azaleea și begonia.
- Combatere: pulverizați cu insecticid de contact pe frunză, imediat după apariția primelor semne. Pentru o bună eficiență, repetați tratamentul de 4 ori, la interval de o săptămână.
- Sfatul nostru: pentru schimbarea ghivecelor, folosiți substraturile din comerț. Garantat, ele nu sunt afectate de paraziți.
Omizile
Omizile sunt larvele fluturilor. Cel mai adesea verzi, brune sau galbene, ele se hrănesc cu părțile cărnoase ale frunzelor, cruțând nervurile. Cu un apetit feroce, omizile pot desfrunzi o plantă în câteva zile.
- Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi și netede.
- Combatere: eliminați manual omizile de pe plantele dumneavoastră. Sunt, de asemenea, foarte eficiente tratamentele preventive și curative cu insecticide.
- Sfatul nostru: atacurile omizilor survin, pe plantele din casă, îndeosebi în timpul unui sejur estival în grădină sau la plantele nou achiziționate. O supraveghere regulată permite evitarea atacurilor puternice.
Cicadele
„Minigreieri“ lungi de 1-3 cm, frumos colorați în verde, brun, galben și roșu, localizați pe partea inferioară a frunzelor cărora le sug seva. Insectele sunt ușor de reperat pentru că sar atunci când atingeți frunzele. Planta reacționează la atacul cicadelor prin pete albe care se formează pe locurile mușcate.
- Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi și îndeosebi azaleele.
- Combatere: tăiați frunzele roase, faceți-i duș plantei.
- Sfatul nostru: atacul cicadelor este rareori grav; tratați numai în caz de infestare generalizată a plantei. Atenție însă la Metcalfa pruinosa, cicada care invadează grădinile în regiunile sudice și cauzează probleme grave.
Aselii de ziduri
Aselii de ziduri sunt artropode, familie care grupează nevertebrate având un schelet extern cu elemente articulate, ca insectele, arahnidele, miriapodele și crustaceele. Aselii de ziduri fac parte din această ultimă categorie.
Înrudiți cu langustele și cu creveții, ei trăiesc pe pământ, preferând locurile umede și ascunzându-se adeseori sub ghivece sau în zonele întunecate ale serei ori ale verandei. Gri, plați, cu numeroase picioare, aselii de ziduri (sau izopodele) au o activitate nocturnă, rozând rădăcinile plantelor.
În general, pagubele pe care le produc sunt limitate, căci mișcările lor sunt ușor observabile. Eliminare manuală.
- Plante sensibile: toate speciile cu rădăcini fine și cărora le plac locurile umede și atmosfera închisă.
- Combatere: inutil să tratați plantele. Insecticidele au o eficiență foarte scăzută, aselii de ziduri făcând parte dintr-o altă categorie de artropode. Se constată totuși o oarecare acțiune a piretrinelor. Eliminarea cu ajutorul unei curse este o metodă foarte simplă. Scobiți un cartof și aselii de ziduri se vor aduna în interior.
- Sfatul nostru: faceți cu regularitate curățenie în seră și în verandă pentru a debarasa solul de resturi organice (frunze, particule de mraniță) care atrag aselii de ziduri. Ridicați cu regularitate ghivecele și curățați-le partea inferioară, care nu trebuie să fie mânjită cu pământ.
Coșenilele
Insecte primitive destul de apropiate de păduchii-de-frunze (sunt homeoptere); există numeroase specii cu aspect diferit. Coșenilele sunt o adevărată plagă pentru plantele din casă, întrucât este destul de greu să le combateți eficient și pentru că se înmulțesc foarte rapid – numărând mai multe generații pe an.
Se disting: coșenilele-cu-scut, coșenilele-făinoase și coșenilele-rădăcinilor.
- Coșenilele-cu-scut au o carapace ceroasă protectoare, sub care insecta este bine adăpostită. Ele se împart în trei grupe:
Diaspinele sau „puricii-colanți“ or: „puricii-cu-lipici“ se îngrămădesc în colonii imobile pe tulpini și pe dosul frunzelor. Ele sunt protejate de un scut ceros independent de corpul lor, care seamănă întrucâtva cu o cochilie de scoică în miniatură (3 mm).
Lecaninele sunt deosebit de virulente pentru plantele de interior și de seră. Lungi de 2-6 mm, ele nu dispun de un veritabil scut, dar sunt acoperire cu o „piele“ ceroasă, groasă și dură, care joacă același rol. Forma lor este mai curând rotunjită.
Coșenilă australiană atacă îndeosebi citricele (Citrus) și mimozele (Acacia). Este o coșenilă uriașă, lungă dc 1 cm, cu scut roșu-brun, adeseori canelat care se înmulțește foarte rapid.
- Coșenilele-făinoase sau falsele gărgărițe se pot deplasa, coșenilele-cu-scut fiind imobile. Acoperite de un fel de faină alburie, ele au 3-7 mm lungime și seamănă cu niște aseli de ziduri în miniatură. Sunt numite și „coșenile pufoase“ deoarece ele se înfășoară cu fire de mătase albă. Sunt foarte virulente în casă, pentru că dezvoltarea lor optimă cere o temperatură de 22°C.
- Coșenilele-rădăcinilor sunt mult mai mici, dar seamănă cu cele făinoase, prin învelișul lor albicios și lânos. Sunt deosebit de periculoase pentru plantele grase și pentru cactee, cărora le provoacă încrețirea țesuturilor și moartea. Coșenilele înțeapă țesuturile plantei și pompează seva cu ajutorul rostrului (un fel de cioc), secretă un mielat lipicios foarte dulce și concentrat, care poate provoca arsuri ale epidermei și pe care se va dezvolta fumagina. Din cauza proliferării lor, aceste insecte cauzează căderea frunzelor, formarea de crăpături pe tulpini, moartea ramurilor, reducerea severă a creșterii, aspectul general deplorabil, stoparea vegetației și moartea.
- Plante sensibile: marea majoritate a vegetalelor de interior. Totuși, unele plante sunt mai sensibile la atacul coșenilelor: citricele, Asparagus, Anthurium, bananierul, bromeliaceele, cacteele, cicadaceele, Ficus, ferigile, Monstera, palmierii, plantele grase (suculente), Philodendron, orhideele etc.
- Combatere: desprindeți manual coșenilele, pentru că scutul lor protector le apără de insecticide. Frecați părțile invadate cu un tampon de vată îmbibat într-o soluție de alcool de 60% (o treime alcool și două treimi apă). După o jumătate de oră, este mai ușor să desprindeți coșenilele cu o periuță sau cu un burete.
Odată efectuată această curățire, aplicați un insecticid pe bază de pitethrinoide de sinteză (îndeosebi Cipermethrină și Deltamethrină). Puteți, de asemenea, utiliza următorul amestec: la un litru de apă, adăugați o linguriță de ulei de parafină, una de alcool de 60° și una de săpun negru lichid. Amestecați și aplicați.
Pe plantele din casă trebuie, în schimb, să evitați aplicarea oricărui produs anticoșenilic clasic pe bază de ulei de parafină. Nu numai că produsul poate provoca deteriorări ale mobilierului, dar este și prost suportat de o mare parte a plantelor de interior.
Împotriva coșenilelor-de-rădăcini, trebuie să începeți lupta printr-o schimbare a ghiveciului plantei însoțită de spălarea rădăcinilor într-un vas mare de apă și înlocuirea substratului; apoi udați din 10 în 10 zile, timp de trei luni, cu o soluție conținând un insecticid diluat la jumătate față de concentrația indicată.
Unele gărgărițe (Novius, Chilocorus, Cryptobaemus) se hrănesc cu coșenile, la fel și niște microhimenoptere, propuse câteodată în cadrul unor programe de luptă biologică (de exemplu Panonychus pentru coșenila neagră de măslin, Prospatella, pentru păduchele de San-Jose), dar aceste soluții apreciate de profesioniști nu pot fi aplicate pentru plantele din casă.
- Sfatul nostru: efectuați o tăiere severă a plantelor atacate, eliminând părțile acoperite de coșenile. Tratați apoi plantele pentru a evita o nouă infestare și stimulați-le creșterea prin aporturi regulate de îngrășământ diluat.
Sfredelitorii
Sunt omizile unor microlepidoptere care se dezvoltă în interiorul limbului frunzelor, săpând galerii ce devin vizibile prin transparență. De dimensiuni și de forme foarte variate, „sfredelitorii“ sunt mai mult spectaculoși decât cu adevărat periculoși.
Ei dau totuși un aspect destul de inestetic plantei. În cazul unui atac puternic, se poate observa o încetinire a creșterii, consecință a distrugerii clorofilei și reducerii activității de fotosinteză.
- Plante sensibile: în general cele cu frunze destul de groase și dure, fără latex: aralia, x Fatshedera, iedera, Senecio macroglossus, dar și crizantemele, cinerariile, mușcatele.
- Combatere: tăiați frunzele atinse, imediat după apariția primelor simptome. Nu este nevoie de un tratament specific, deoarece rareori atacurile sunt masive la plantele de casă. Numai insecticide sistemice (care pătrund în plantă) ar putea avea eficiență, dar ele nu sunt vândute grădinarilor amatori.
- Sfatul nostru: este suficient un tratament preventiv, total, o dată pe lună, pentru o evita orice atac al sfredelitorilor.
Nematodele
Cunoscute și sub denumirea de „țipari“, acești viermi microscopici se hrănesc cu rădăcini, provocând răsucirea frunzelor, ofilirea și încetarea creșterii părții aeriene a plantei.
Necroza rădăcinilor facilitează putrezirea și planta intră rapid în declin. Nematodele sunt de temut mai ales în serele de producție, unele plante recent cumpărate putând fi contaminate. Aceste atacuri sunt mult mai rare în casă, dacă nu ați utilizat pentru substrat pământ de grădină.
- Plante sensibile: Asparagus, Begonia, cacteele, crizantemele, cinerariile, Cyclamen, Fatsia, Ficus, crinul, Philodendron, Tradescantia.
- Combatere: tratamentele eficiente sunt incompatibile cu plantele din casă. Totuși, ținerea ghiveciului în apă la 50°C, timp de o oră, dă rezultate bune, dar numai ficușii și filodendronii suportă acest lucru.
- Sfatul nostru: utilizarea mraniței din comerț, din care absența germenilor patogeni este în mod normal garantată, evită orice risc de infestare cu nematode. Curățați bine ghivecele cu hipoclorit de sodiu.
Păduchii-de-frunze (afidele)
Aceștia sunt, fără-ndoială, dăunătorii cei mai cunoscuți și cel mai ușor de observat. Mici insecte homoptere, se aglomerează în colonii la extremitatea tinerelor mlădițe. Pot fi observați și pe fața inferioară a frunzelor. Înarmați cu rostruri ascuțite, ei înțeapă frunza și-i sug cu lăcomie seva.
Păduchii-de-frunze sunt cenușii, verzi sau negri. Există sute de specii – unele mai mult sau mai puțin specifice anumitor plante, altele pregnant polifage.
Într-o colonie, majoritatea păduchilor-de-frunze sunt apteri (fără aripi) și doar câțiva au aripi, aceștia fiind cei care au creat colonia sau le vor crea pe următoarele.
Într-o populație de păduchi-de-frunze, cele care contează sunt femelele, aceste insecte putându-se reproduce, de-a lungul unei anumite perioade, fără să aibă nevoie de prezența masculilor (partenogeneză). Proliferarea este foarte rapidă – șapte până la zece generații pe an.
Din cauza numărului lor foarte mare și a înțepăturilor repetate, afidele provoacă deformări ale organelor atacate. Plantele sunt vlăguite și își încetinesc creșterea. Înflorirea este sensibil redusă.
Există și păduchi-de-frunze care atacă bulbii și rădăcinile. Aceștia sunt mai periculoși întrucât provoacă putrezirea plantei. Păduchii-de-frunze sunt, de asemenea, vectori ai unor boli virale și mielatul lor lipicios, care produce, printre altele, arsuri ale frunzelor, este un mediu favorabil proliferării fumaginei.
- Plante sensibile: practic, toate plantele din casă pot fi atacate de afide. Abutilon, crizantemele și plantele cu flori sunt cele mai amenințate. Speciile cu frunze foarte groase sau dure, ca bromeliaccele, și plantele cu latex (ficușii și euphorbiaceele) nu sunt, în general, atacate de afide.
- Combatere: tăiați lăstarii acoperiți de șirurile de păduchi-de-frunze. Puteți, de asemenea, evita înmulțirea pulverizând ușor, în picături fine, apă, dar cu presiune mare, ca să dezlipiți micile insecte și să le înecați.
Insecticidele naturale, extrase din vegetale (rotenonă, piretru), nu sunt toxice pentru oameni și animale domestice (cu excepția peștilor). Ele dau excelente rezultate dacă sunt utilizate împotriva păduchilor-de-frunze, distrugându-le sistemul nervos, dar trebuie reluate din trei în trei zile.
Gărgărițele sunt prădători naturali ai păduchilor-de-frunze, devorând până la o sută pe zi! Dacă vi se pare dificil să „angajați“ o luptă biologică în casă, ea este, în schimb, întru totul posibilă în seră sau chiar pe verandă.
- Sfatul nostru: o pulverizare lunară cu un insecticid sau punerea în ghiveci de batoane insecticide protejează plantele.
Tripșii
Insecte minuscule ce nu depășesc 1 mm lungime, se dezvoltă la adăpost pentru că sunt friguroase. Ele se simt perfect între 20-28 °C și sunt inactive sub 10°C. Cu toate că au două perechi de aripi înzestrate cu lungi peri fini, tripșii nu sunt prea activi.
Larvele lor, de aceeași lungime cu adulții, dar mai deschise la culoare, sunt lipsite de aripi (aptere). Ele sfâșie cu mandibulele epiderma frunzelor și se hrănesc cu lichidul din celule, provocând reacții puternice ale plantei care se decolorează și se usucă.
Un atac al tripșilor poate fi confundat cu o invazie a acarienilor, dar aceștia nu formează pânză, ca păianjenii. Pe florile atacate de tripși apar pete albe și deformări. Planta crește prost și este vlăguită.
- Plante sensibile: amarilis, Anthurium, azaleele, Begonia, Bomarea, Callissia, campanulele, crizantemele, cinerariile, Cyclamen, Dienffenbachia, Eucomis, Ficus, Fuchsia, Monstera, orhideele, palmierii. Tripsul de gladiolă atacă și tuberculii de Sinningia (gloxinia).
- Combatere: tratați planta cu un insecticid antiafide de plante, imediat după apariția primelor simptome. Repetați tratamentul de patru ori la un interval de 8 zile. Tăiați frunzele atacate.
- Sfatul nostru: se pare că naftalina gonește tripșii. Puneți câteva granule în apropierea plantelor mai sensibile.
Râmele
Râma nu acționează direct asupra plantelor de interior, dar prezența ei în ghiveci provoacă o bulversare a rădăcinilor, rău suportată de plantă. Nu confundați râma cu alți viermi (larvele de fluturi de noapte sau de gărgărițe) care se hrănesc cu rădăcini și provoacă vătămări ireparabile.
- Plante sensibile: toate.
- Combatere: eliminați râma dacă apare la suprafață sau dacă-i observați prezența cu prilejul schimbării ghiveciului. O plantă care pare că se simte rău dintr-odată, fără motiv aparent, poate să fie deranjată de o râmă. Nu ezitați să o scoateți din ghiveci pentru a verifica.
- Sfatul nostru: nu folosiți pământ de grădină sau compost menajer în substratul plantelor de interior.
Verifică preț insecticid pentru plante aici!