Ca toate ființele vii, plantele sunt amenințate și ele de dăunători și de boli. În casă, un atac parazitar trebuie să fie oprit foarte repede, pentru că plantele cultivate în ghivece au o rezistență mai mică decât cele cultivate direct în pământ, în aer liber.
Sfatul nostru
Imediat ce planta prezintă un simptom anormal (pete, decolorări, oprirea creșterii sau insecte pe tulpini sau pe frunze), puneți-o în carantină într-o încăpere bine luminată și mai răcoroasă. Veți evita astfel contaminarea și o veți putea supraveghea mai bine.
Cultivate în ghiveci, într-un univers artificial nu întotdeauna bine adaptat la nevoile lor, supuse unui ritm al anotimpurilor diferit de cel din țara lor de origine, plantele de casă sunt mereu vulnerabile.
În condiții nefavorabile — lipsă de lumină, umiditate atmosferică slabă, curenți de aer, udări excesive, substrat epuizat sau inadecvat – plantele nu mai au energia necesară pentru a rezista la atacurile paraziților.
Pe de altă parte, dușmanii plantelor găsesc în casă condiții propice pentru dezvoltarea lor. Feriți de frigul iernii, rămân activi tot anul și profită de umiditatea stătută (în ghivece sau pe plante) pentru a se înmulți, iar în casele noastre prădătorii sau paraziții lor naturali sunt practic absenți.
Cuprins:
O rezistență naturală
La fel ca toate celelalte ființe vii, plantele au un sistem de apărare internă împotriva agresiunilor exterioare. Mecanismele sale de funcționare nu sunt bine cunoscute, dar experiența a arătat că o maladie nu se transmite la toate plantele, cele mai viguroase, cultivate în condițiile optime, dispunând de mijloace interne pentru a face față agresiunii.
Este aproape sigur că acest „sistem imunitar“ este de natură chimică, planta fiind capabilă să sintetizeze substanțe care îndepărtează sau distrug paraziții.
Acest fenomen cu două niveluri poate fi observat la euforbiacee, a căror sevă lăptoasă (latexul) este toxică, fapt care apără planta de erbivore. În schimb, anumite specii de coșenile și de păduchi-de-frunze sunt imuni la acest gen de apărare naturală și parazitează planta.
Prevenire și vindecare
Pentru că am pomenit de echilibru în natură, rolul grădinarului nu este acela de a încerca să îi extermine pe „cei răi”, ci să le limiteze acțiunea pentru ca ea să fie, până la urmă, „suportabilă“ pentru plante.
Pentru a da un exemplu din viața cotidiană, câteva înțepături de țânțar nu ne afectează în serile de vară, și nu avem impresia că trăim un coșmar. În schimb, atacul concertat al unui nor de astfel de insecte, care „ne sug sângele“, poate face dintr-un picnic o experiență infernală.
Important este pragul de toleranță. Dincolo de acesta echilibrul se strică: bubița devine flegmon, tușea evoluează în bronșită etc. Și la plante se întâmplă același lucru. Câteva frunze devorate de omizi nu afectează decât aspectul estetic.
În schimb, un atac generalizat al păianjenilor-roșii poate distruge toate frunzele în doar câteva zile, provocând moartea rapidă a plantei.
Simțul dumneavoastră de observație și rapiditatea intervenției sunt foarte importante. Nu toate afecțiunile sunt la fel de evidente ca atacurile păduchilor-de-plante. Inamicul este adeseori insidios, iar perioada de incubație a bolii este de multe ori destul de lungă.
Orice modificare a aspectului și a comportamentului plantei trebuie să vă alarmeze și să vă îndemne să treceți la acțiune, începând cu ameliorarea condițiilor de cultură.
Scopul dumneavoastră trebuie să fie acela de a mări rezistența plantei, de a o debarasa de dăunători sau de vectorii bolii, de a evita noi atacuri și acțiunea altor dăunători, favorizată de debilitatea temporară a plantei.
Nu trebuie să încercați eradicarea paraziților, acest „război total“ fiind dinainte pierdut și, fără nicio îndoială, dezastruos pentru mediul înconjurător.
Plante care nu se îmbolnăvesc
Numeroase specii cultivate în casă sunt rezistente la majoritatea dăunătorilor și a bolilor. Iată-le pe cele care nu trebuie tratate niciodată: Adenium, Alpinia, Amorphophallus, Ardisia, Aspidistra, Caladium, Clusia, Colletia, Cyanotis, Cyperus, Exacum, Fittonia, Glechoma, Haemanthus, Hymenocatlis, Jatropha, Microlepia, Neoregelia, Nidularium, Ophiopogon, Oplismenus, Pachyphytum, Pellaea, Pellionia (Elatostema), Pinguicula, Plectranthus, Puya, Rehmannia, Sansevieria, Scirpus, Siderasis, Sonerila, Stenocarpus, Veltheimia etc.
Dăunători și boli
Numim „dăunători” speciile care proliferează pe plante și se hrănesc direct cu ele: insecte, acarieni, limacși, rozătoare. „Bolile” sunt reacțiile plantei, manifestate prin pete, necroze, decolorări, la atacurile ciupercilor, bacteriilor sau virusurilor.
Puteți întotdeauna acționa direct împotriva dăunătorilor eliminând manual organele unde se concentrează aceștia. Tratamentul ulterior va avea ca scop protejarea plantei împotriva unui nou atac.
În ceea ce privește bolile, îngrijirile constau, în esență, în a împiedica extinderea maladiei și a limita deteriorarea plantei. Niciun organ pătat, deformat, necrozat, decolorat nu își va mai recăpăta aspectul inițial. Este deci necesar ca părțile bolnave să fie tăiate sau chiar să aruncați planta, în cazul unui atac prea puternic.
Atenție! 80 la sută dintre petele, decolorările și ofilirile plantelor de interior nu sunt cauzate de boli, ci de erorile de cultivare: udare în exces sau aer prea uscat.
Verifică preț insecticid pentru plante aici!
