Orice tip de plante are nevoie de lumină

Nevoia de lumină a plantelor de interior

Pentru a-și sintetiza substanțele hrănitoare, plantele utilizează razele solare. Este deci normal ca luminozitatea unei încăperi să fie asociată cu buna dezvoltare a vegetalelor. Dar, atenție! Percepția noastră asupra luminii nu corespunde cu nevoile plantelor. Într-o locuință ne confruntăm cu o lipsă permanentă de lumină.

Sfatul nostru

Speciile cu frunze verzi acceptă să pri­mească mai puțină lumină decât plantele cu flori și cele cu frunziș panașat. Cu cât țesutul vegetal este mai transparent și mai fin, cu atât este mai sensibil la arsuri. Nu expuneți în plin soare decât plantele com­pacte, cu frunze tari său suculente.

Lumina este formată din unde elec­tromagnetice (sau particule de ener­gie lipsite de masa, numite fotoni) ce se propagă în vid cu o mișcare ondulatorie, cu viteza de 300 000 km/s (mai exact, 299 792,5 km/s).

Lumina este emisă de o sursă puternică de energie (soarele, focul, un metal adus la incan­descență) sau de radiațiile anumitor corpuri (luminescență). Energia lu­minoasă se manifestă prin emisie de căldură, ceea ce explică de ce tempe­ratura nocturnă este întotdeauna infe­rioară celei diurne.

Ochiul nostru percepe lumina ca fiind albă, pentru că nu poate indivi­dualiza diferitele radiații ce o compun.

Spectrul luminii este evidențiat de curcubeie, fenomene care apar datori­tă refracției radiațiilor luminoase prin picăturile de apă. Distingem roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet.

Comparând lungimile de undă asociate fiecărei culori, rezultă următoarele: cele mai lungi cores­pund culorilor calde (roșu, oranj, gal­ben), iar cele mai scurte, culorilor reci (albastru, violet, indigo). Acest lucru este important, pentru că plantele nu „văd“ la fel ca noi.

Ele sunt foarte sensibile la lumina albastră și roșie, pe care o absorb, în timp ce ochii noștri sunt stimulați de galben și de verde, culori reflectate.

Intensitatea luminoasă

Cantitatea de lumină pe care o pri­mește o planta poate fi măsurată. Ea este exprimată în lucși (Ix), unitate de măsură echivalentă unui flux lumi­nos omogen de 1 lumen (lm) pe me­trul pătrat. Vara, în plin soare, în spa­tele unei ferestre îndreptate spre sud, intensitatea luminoasă poate atinge 100 000 lx, valoare considerabilă, cea mai mare parte a plantelor mulțumindu-se cu 5 000-10 000 lx pentru a se dezvolta bine.

Dar, pentru ca procesul de creștere să fie bine stimulat, lumina trebuie să fie constantă timp de mini­mum 6-8 ore. Apar însă două proble­me. Luminozitatea nu este niciodată constantă în timpul întregii zile: un nor o face să scadă la jumătate. Inten­sitatea variază, de asemenea, în func­ție de poziția relativă a soarelui, care se modifică odată cu anotimpurile, din cauza rotației Pământului.

Forța raze­lor solare fiind mai slabă dimineața decât seara, orientați plantele care au nevoie de o luminozitate medie spre est sau nord-est și spre vest sau sud-vest pe cele care au nevoie de lu­mină puternică. În general, evitați ori­entarea lor către sud. .

Poziția plantelor în încăpere este, de asemenea, hotărâtoare. De fapt, lumina, traversând filtrul pe care îl constituie ferestrele, suferă un efect de difracție care reduce unghiul de inci­dență al razelor. Rezultatul este că ea își pierde din forță și că intensitatea scade foarte repede, pe măsură ce pătrunde în încăpere.

Pierderea de luminozitate este proporțională cu pătratul distanței dintre fereastră și plantă. Astfel, planta beneficiază de maximum de lumină pe o rază de 1 m în jurul ferestrei. La 2 m distanță, ea primește de patru ori mai puțină lu­mină, iar la 3 m, de nouă ori mai puți­nă! Această relație matematică pune în evidență lipsa cronică de lumină din interioarele noastre.

Și, dacă noi suportăm foarte bine penumbra, plantele suferă din cauza ei, creșterea fiind deficitară. Decolorarea, căderea neașteptată a frunzelor încă verzi și alungirea excesivă a tulpi­nilor care devin palide sunt provocate de lipsa luminii.

Fotosinteza

În prezența luminii, plantele cu frunze verzi sau colorate (ale căror țesuturi conțin clorofilă) sintetizează hidrați de carbon (zaharuri) pornind de la apa absorbită de rădăcini și de la dioxidul de carbon din aer. Acest fenomen, foarte complex din punct de vedere chimic, se nu­mește fotosinteză sau asimilare clorofiliană.

Sărurile minerale absorbite de rădăcini din sol sunt transformate în compuși organici, pe care plantele le asimilează. În timpul fotosintezei, planta folosește dioxidul de carbon (care pentru noi este toxic) și elimină oxigen în atmosferă.

Deci, plantele joacă un rol primordial în dezvoltarea vieții animale și umane, metabolismul nostru funcționând după principiul invers (absorbție de oxigen și eliminare de dioxid de carbon). Suntem deci complemen­tari cu lumea vegetală și de aceea trebuie să o respectăm, s-o protejăm și să-i înlesnim dezvoltarea.

Plantele și lumina

Atât plantele de interior cât și cele de exterior au nevoie de lumină

În natură, plantele duc un permanent război pentru cucerirea spațiului vital. Căutarea luminii a dus la adaptarea speciilor la condiții de luminozitate precise. În pădurea tropicală, arborii mari își înalță frunzișurile la zeci de metri înălțime, pentru a capta direct razele soarelui.

Plantele epifite sunt „pasageri clandestini“, agățându-se de ramurile foarte expuse la lumină. Lianele invadează arborii, strângându-i în tijele lor elastice, până găsesc lumina de care nu se pot lipsi. Ra­rele pete însorite care pătrund prin­tre ramurile uriașe sunt foarte repede acoperite de o vegetație stufoasă.

Profitând de solul jilav de la baza ar­borilor și de stratul gros de humus re­zultat din descompunerea frunzelor moarte, aici cresc ferigi și plante mici care acoperă solul. Frunzișul lor este adeseori foarte întunecat, semn al lip­sei de lumină.

În casă, încercați să respectați bio­topul plantelor dumneavoastră, deoa­rece altfel puteți periclita dezvoltarea lor. Tabelul de mai jos vă va ajuta. Plantele care preferă umbra nu trebuie să fie expuse la lumină directă. Ceea ce nu înseamnă că ele pot crește într-un loc întunecat.

Așezați-le la maximum 4 m de fereastră (adică de 16 ori mai puțină lumină decât în imediata apropiere a geamului). Aceasta vă va permite totodată să pro­iectați o decorare vegetală a colțurilor încăperii. Iarna, va trebui să apropiați plantele de lumină sau să folosiți ilu­minatul artificial.

Speciile de „semiumbră“ au nevoie de o lumină mai puternică, dar filtrată si indirectă. Multe apreciază răcoarea și de aceea este necesar să fie așezate departe de sursa de lumină.

Puteți, de asemenea, să le expuneți la lumină pu­ternică dimineața și să le țineți într-o penumbră ușoară în restul zilei. Plan­tele de umbră și de semiumbră sunt în general mai ușor de cultivat în casă.

Plantele „de lumină“ sunt cele mai numeroase. Ele apreciază lumina pu­ternică, dar nu în soare direct atunci când este foarte cald. Iarna (noiembrie-martie) este foarte indicată lu­mina directă a soarelui.

Plantele „de soare“ sunt cele care necesită condiții extreme de lumină. Multe sunt de origine deșertică sau mediteraneeană.

Există plante de zile lungi și plante de zile scurte

Lungimea zilelor și intensitatea luminii dețin un rol esențial în procesul de înflorire. Plantele „de zile scurte” îmbobocesc când sunt expuse la lumină mai puțin de 10 ore pe zi (azaleea, begonia, crizantema, cactusul de Crăciun, kalanchoe, poinsettia etc.).

Acoperiți-le cu o folie opacă sau așezați-le într-o încăpere întunecată pentru a înflori. Plantele „de zile lungi” necesită zilnic cel puțin 12 ore de lumină puternică (alamanda, bougainvillea, campanula, pelargonium, gloxinia, iasomia de Madagascar, violeta etc.).

Alegerea plantelor în funcție de intensitatea luminii

Vă propunem în acest tabel o clasificare a plantelor în funcție de cantitatea de lumină de care au nevoie în casă. Astfel veți putea să le repartizați mai bine în camerele de care dispuneți.

Umbră: plante ce pot fi plasate la 3-4m de o fereastră

Adiantum, Aglaonema commutatum, Agraecum sesquipedale, Anthurium crystallinum, Asparagus falcatus, Aspidistra, Asplenium bulbiferum, Begonia albopicta, maculata, metallica și x margaritae, Blechnum, Campanula isophylla, Cissus rhombifolia, Cyrtomium, Darlingtonia, Davallia, Dionaea, Disa, Dracaena marginata, Dryopteris, Epipremnum, Episcia reptans, x Fatshedera, Fatsia, Ficus pumila și sagittata, Fittonia, Hedera (cu frunze verzi), Lycaste, Microlepia, Miltonia, Neoregelia, Nephrolepis, Nidularium, x Odontioda, Odontoglossum bictoniense, Ophiopogon, Pellaea, Peperomia, Platycerium, Pleione, Polystichum, Psychopsis papilio, Pteris, Selaginella, Tolmiea.

Semiumbră: plante ce pot fi plasate la 2-4m de o fereastră

Aglaonema costatum, Anthurium, Ardisia, Asparagus densiflorus, Asplenium nidus, Begonia boweri, elatior, heracleifolia, rex, rotundifolia, tuberhybrida și venosa, Billbergia, Calathea, Callisia, Cissus antartica și discolor, Clivia, Clusia, Codonanthe, Columnea hibrid, Cryptanthus, Cupressus macrocarpa „Goldcrest”, Drosera, Episcia dianthiflora, Fuchsia, Glechoma, Gynura, Hedera (cu frunze panașate), Impatiens hibrid, Kohleria, Ludisia, Mimosa pudica, Nepenthes, Nertera, Odontoglossum Paphiopedilum, Pellionia, Philodendron scadens, Pilea, Pinguicula, Polyscias, Rhipsalidopsis, Rhipsalis, Rhododendron (azalee), Rhoicissus, Schlumbergera, Scirpus, Soleirolia, Streptocarpus, Syngonium (cu frunze verzi), Tillandsia cyanea, Tradescantia (cu frunze de culoare închisă).

Lumină: plante ce pot fi plasate la 1-2m de o fereastră

Abutilon, Acalypha, Achimenes, Acorus, Aglaonema crispum, Allamanda, Alocasia, Alpinia, Ampelopsis, Ananas, Angraecum eburneum, Anigozanthos, Aphelandra, Aporocactus, Araucaria, Asparagus setaceus, Astrophytum, Begonia „Cleopatra”, coccinea, imperialis și masoniana, Brassia, Breynia, Browallia, Brunfelsia, Bulbophyllum, Caladium, Calanthe, Calceolaria, Calliandra, Caryota, Cattleya, Chamaecereus, Chlorophytum, Chrysalidocarpus, x Citrofortunella, Clerodendrum, Cocos, Codiaeum, Coelogyne, Coffea, Coleus, Columnea microphylla, Cordyline, Corynocarpus, Ctenanthe, Cuphea, Cycas, Cyclamen, Cymbidium, Cyperus, Dendrobium, Dicksonia, Dieffenbachia, Dipladenia, Dracaena, Drosera, Encyclia, Epidendrum, Euphorbia fulgens și pulcherrima, Exacum, Ficus, Gardenia, Gloriosa, Greuillea, Guzmania, Gymnocalycium, Haemanthus, Ixora, Jacaranda, Justicia, Daelia, Lilium, Livistona, Manettia, Maranta, Mascarena, Masdevallia, Medinilla, Microcoelum, Mikania, Monstera, Murraya, Musa, Mussaenda, Oncidium, Pachira, Pachystachys, Pandanus, Parthenocissus, Passijlora, Persea, Phalaenopsis, Philodendron, Phoenix, Pisonia, Plectranthus, Primula, Radermachera, Rhoeo, Saintpaulia, Sanchezia, Sarracenia, Saxifraga, Schefflera, Senecio, Serissa, Sinningia, Sparmannia, Spathiphyllum, Stephanotis, Syngonium, Tetrastigma, Thunbergia, Tibouchina, Tillandsia (cu frunze cenușii), Vanda, x Vuylstekeara, Washingtonia, Zamia, Zamioculcas, Zanfedeschia, Zygopetalum.

Soare: plante ce pot fi plasate la 0-1m de o fereastră

Acacia, Acca, Adenium, Aeonium, Agave, Aloe, Anisodontea, Asclepias, Beaucarnea, Bougainvillea, Bowiea, Brugmansia, Caesalpinia, Callistemon, Capsicum, Caralluma, Carex, Carnegia, Cassia, Catharanthus, Cephalocereus, Cereus, Ceropegia, Cestrum, Citrus, Cleistocactus, Clianthus, Cordyline australis, Cotyledon, Crassula, Dasylirion, Echeveria, Echinocactus, Echinocereus, Echinopsis, Ensete, Erythrina, Espostoa, Eucomis, Euphorbia, Faucaria, Fortunella, Gasteria, Hibiscus, Justicia, Jasminum, Jatropha, Kalanchoe, Lithops, Lobivia, Malvaviscus, Mammilaria, Mandevilla, Metrosideros, Neoporteria, Nerium, Notocactus, Opuntia, Pachyphytum, Pachypodium, Parodia, Pelargonium, Puya, Rebutia, Strelitzia, Streptosolen, Tecoma, Yucca

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *