Plantele de interior și udarea lor

Udarea plantelor ia în calcul numeroși factori și de aceea nu există rețete infailibile.

În principiu, cantitatea de apă cu care trebuie udată o plantă este cu atât mai mare cu cât temperatura ambiantă este mai ridicată, cu atât mai mult cu cât plantele se găsesc în ghivece strâmte și în substraturi poroase, dar trebuie avute în vedere și caracteristicile plantei.

Sfatul nostru

Supravegherea plantelor permite udarea lor la momentul și în cantitățile ideale. Pentru a avea un reper, folosiți un spathiphyllum – o plantă care reacționează rapid la uscă­ciune, printr-o înclinare spectaculoasă a frunzelor. Imediat ce vedeți că-i e „sete”, verificați și celelalte plante.

Frecvența udărilor

În condiții normale de temperatură, (între 18-22°C în casă), plantele cu trunchi rigid sau tulpină dură (lemn), ca și speciile cu frunze groase se udă, în medie, o dată pe săptămână în tim­pul creșterii, și o dată la 10-15 zile iar­na (repaus vegetativ). Se udă, de pre­ferință, pe deasupra pământului.

Plantele fără tulpină, care formează o rozetă sau o tufă de tulpini suple ori fine și toate speciile cu textură ierboasă vor fi udate iarna, în medie, de două ori pe săptămână. Este preferabilă uda­rea prin îmbăiere.

Orhideele cu pseudobulbi sau tul­pină se udă în medie o dată pe săp­tămână, dar la trei sau patru zile în perioada înfloririi. Udați de două ori pe săptămână orhideele cu frunze panașate sau rozetă; limitați la o dată pe săptămână iarna. Folosiți apă necalcaroasă, nu udați mijlocul plantei și go­liți farfurioara.

La cactee și suculente, udați la 6-10 zile în timpul creșterii și la 15-20 de zile iarna.

Ananasul, guzmania, ecmea și alte bromeliacee se udă în medie o dată pe săptămână tot anul. În timpul crește­rii, lăsați apa (necalcaroasă) să stagne­ze în inima rozetei.

Însetatele

Unele plante, precum Cyperus alternifolius, nu suportă lipsa apei și se ofi­lesc sau se usucă dacă mranița se des­hidratează. Odată ofilite, revin greu la aspectul normal. Este vorba despre: adiantum (capilaria), azalee, browalia, calatea, calceolaria, clopoței, crosandra, ciclame, papirus, darlingtonia, dioneea, episcia, exacum, Ficus pumila, fittonia, hemigrafis, nepentes, nefrolepis, nertera, pellea, pelionia, pilea, primula, saracenia, sclaginela, scirpus (rogoz), spatifilum, streptocarpus etc.

Majoritatea acestora trebuie să fie cul­tivate într-un substrat ce reține bine apa (adăugați turbă neagră). Dacă tem­peratura depășește 18°C, verificați ca mranița să rămână umedă, dar să nu existe un exces de apă.

Plantele „cămilă”

Frecvența medie de udare a plantelor de interior este de 1-2 ori pe săptămână în timpul creșterii. Unele specii pre­feră udări mai rare. Acestea sunt cacteele și plantele grase (suculente) și toate cele care formează un trunchi gros și solid și care au frunze groase sau lucioase.

Multe dintre ele suportă să nu fie udate două săptămâni, chiar și trei în cazul cactușilor și al plantelor grase, în condiții de uscăciune severă, creș­terea lor se întrerupe. Când sunt uda­te regulat însă, dezvoltarea lor e mai rapidă și spectaculoasă.

Totul depinde și de temperatura ambiantă. Un cactus rezistă o iarnă neudat, pe o verandă sau într-o seră la 5-8°C, și rezistă fără apă când e foarte cald. Dar dacă-l udați o dată pe săp­tămână la 20-23°C și la fiecare 3 zile la temperaturi mai mari, se va dez­volta viguros.

Campioanele rezistenței la uscăciu­ne sunt plantele-pietre (Lithops, Fenestraria, Gibbaeum de exemplu), care re­zistă aproape un an fără pic de apă, chiar și în ghiveci.

Dintre plantele de casă, cele mai puțin pretențioase la apă sunt: agava, aloea, aporocactus, aspidistra, strophytum, beaucarnea, cereus, ceropegia, chamaecereus, cleistocactus, crassula, cycas, echeveria, echinocactus, echinocereus, espostoa, poinsettia, ferocactus, gymnocalycium, hoya, jatropha, lithops, mammillaria, notocactus, opuntia, pachyphytum, pachypodium, parodia, rebutia, sansevieria, sedum, testudinaria, yucca etc.

Unele plante cu aspect erbaceu, asparagus și chlorophyrum de pildă, rezistă la uscăciune fiindcă au organe de rezervă.

Trebuie să țineți cont de anotimpuri

În timpul creșterii (perioada de vegetație, respectiv între jumătatea lui martie și sfârșitul lui septembrie, plantele au nevoie de udări abundente și mai frecvente.

În general, în timpul perioadei de creștere, comparativ cu perioada repausului vegetal, frecvența crește de două ori, iar volumul udărilor de 3-4 ori (de la jumătatea lui octombrie până la sfârșitul lui februarie).

În timpul perioadelor de tranziție, ritmul udărilor variază în funcție de temperatura ambiantă, la peste 24°C impunându-se o udare zilnică.