Plantele au nevoie de temperatura potrivită pentru a supraviețui

Temperatura optimă pentru plantele de interior

Plantele cultivate în casă se află într-un context climatic deosebit. Influența anotimpurilor este inexistentă din punct de vedere al temperaturii, care se păstrează aproape constantă tot anul. Luminozitatea variază, ceea ce creează probleme în privința ritmului biologic.

Sfatul nostru

Pentru a evita neplăcerile, mențineți o tem­peratura de maximum 20°C iarna și de 23°C vara. În primul caz, utilizați robinetele termostatice pentru a regla funcționarea radi­atoarelor. Vara, aerisiți bine și astfel veți asigura o climatizare naturala.

Faptul că majoritatea plantelor din casă au origini tropicale nu înseamnă că se simt bine în ambianțe supra­încălzite. Putem chiar să stabilim o axiomă: riscurile de eșec în cultivarea plantelor sunt proporționale cu creșterea temperaturii.

De fapt, temperatura și umiditatea sunt strâns legate de meta­bolismul vegetal. Cu cât unei plante îi este mai cald, cu atât are mai mult ne­voie de un aer umed. Mai întâi, pentru a compensa transpirația naturală, apoi pentru a suporta mai bine tempera­turile ridicate, umiditatea fiind un ex­cedent reglator natural.

Trebuie, de asemenea, să rețineți că majoritatea plantelor de apartament pot să se adapteze la temperaturi mai mici decât cele din biotopul lor. Aclimatizați-le progresiv la temperaturi din ce în ce mai scăzute.

Reglați încălzirea în așa fel încât, în prima lună temperatura să scadă cu 2°C în timpul nopții, apoi, timp de 30 de zile, scădeți-o treptat cu câte 1°C, până veți obține o diferență de 5°C între zi și noapte.

Această diferență este bine suportată de majoritatea plantelor și contribuie la dezvoltarea lor în condiții bune, precum și la apariția florilor.

Ciclul anotimpurilor

În regiunile tropicale, există doar două anotimpuri: cel al ploilor și ano­timpul secetos. Încercați să recreați acest ciclu și în casă. Să simplificăm: „anotimpul ploilor“ (deci al stropirilor regulate și frecvente) corespunde perioadei de creștere a plantei și temperaturilor medii mai ridicate.

Practic, (considerați că această epocă de vege­tație se întinde din 15 martie până la jumătatea lunii octombrie.

„Anotimpul secetos“ debutează la jumătatea lui octombrie și se termină la 15 martie. Pentru- a adapta aceste date la nivelul temperaturii, trebuie să ținem seama de anotimpurile caracte­ristice zonei temperate. Dezvoltarea plantelor depinde mai mult de lumină decât de temperatură.

Din martie până la sfârșitul lui aprilie, zilele cresc, dar soarele este încă destul de jos pe cer, adeseori ascuns de nori și are o inten­sitate destul de slabă. Temperatura trebuie să fie moderată (ideal 15-18°C) și să nu crească decât foarte încet.

Din mai până la sfârșitul lui august, însorirea este maximă și temperaturile mediului ambiant sunt ridicate. Zilele sunt lungi, iar plantele de apartament pot să suporte fără probleme canicula dacă sunt pulverizate cu apă, udate din belșug și dacă pot beneficia de o relati­vă răcoare nocturnă. În septembrie, zilele scurtându-se mult, temperatura trebuie să descrească progresiv.

În zonele temperate, toamna și iar­na zilele se scurtează mult, lucru care provoacă dereglări metabolice plante­lor obișnuite să beneficieze, tot anul, în ținuturile tropicale, de o alternanță regulată a celor 12 ore de zi cu cele 12 ore de noapte.

În aceste perioade critice, temperatura trebuie redusă pen­tru a ajuta planta în perioada de creș­tere. Uneori, poate fi nevoie și de o iluminare artificială pentru a-i asigura plantei luminozitatea optimă de minimum 8 ore zilnic.

Adaptarea plantelor la climatul temperat și la ambianța casei determi­nă comportamente diferite în funcție de specii. Cel mai greu se aclimati­zează plantele originare din emisfera sudică.

Anotimpurile fiind inversate, plantele sunt complet „debusolate“, fi­ind forțate să înflorească în cealaltă ju­mătate de an decât o fac în mod firesc. Mai mult, ele nu beneficiază de repaus vegetativ în timpul perioadei noastre estivale (prea caldă), care corespunde, în mod natural, iernii lor.

Așa se face că bulboasele de ori­gine sud-americană, precum amarilis (Hippeastrum), beneficiază de o oprire a creșterii vegetative de vară (estivație) și trebuie să fie supuse unei cultivări forțate, cu căldură și iluminare artificială, iarna, anotimp care corespunde perioadei lui normale de înflorire.

Repausul vegetativ

Cu excepția speciilor originare din regi­unile tropicale, cu climat ecuatorial, cald și umed tot anul, cele mai multe plante de apartament au nevoie de o perioadă de întrerupere a creșterii.

Acest repaus vegetativ, sau latență, este folosit de o passiflora și de plantele medi­teraneene pentru a-și face rezerve și mai ales pentru a începe procesul de înflorire. Sunt necesare adeseori condiții de supraviețuire dificile pentru a se forma flori, plantele care „se simt în pericol” mani­festând o necesitate imperioasă de-a se înmulți.

Repausul vegetativ corespunde, în general, perioadei de iarnă, propice prin scăderea temperaturii ambiante, scurtarea zilelor și reducerea intensității luminoase. Udările sunt reduse cantitativ și mai rare, fertilizarea este întreruptă. Cele mai multe plante au nevoie de 8-10°C noaptea, de 15°C ziua și trebuie udate foarte puțin.

Creșterea temperaturii

Teoretic, problema este ușor de rezolvat, existând multe surse de încălzire. În practică însă, este ceva mai compli­cat, pentru că plantele nu trebuie să fie așezate în fața unei surse de căldură și intervin, desigur, și criterii economice.

Să nu uităm că noi beneficiem tot anul (sau aproape tot anul) de o sursă de căldură gratuită: Soarele. Deși as­trul zilei se află la 150 de milioane de km de Pământ, razele sale încălzesc planeta noastră. De altfel, le putem capta datorită efectului de seră.

Mă­rind suprafața ferestrelor dintr-o încă­pere, se produce o creștere importantă ă temperaturii în spațiul respectiv, de îndată ce strălucește soarele. Același lucru se întâmplă în sere și în verande.

Întrucât acțiunea soarelui nu numai că este supusă capriciilor anotimpuri­lor, dar și împiedicată de numeroase perturbări atmosferice, la care sunt ex­puse regiunile cu climă temperată, este indispensabilă o sursă complementară de căldură.

Pentru plante, cele mai potrivite sunt radiatoarele electrice cu inducție în special modelele din vitroceramică) pentru că difuzează căldura omogen și nu ard cu flacără. În schimb, trebuie evitate aerotermele pentru că măresc efectul de uscare.)

Rezultate bune dau, de asemenea, și radiatoarele clasice cu apă caldă. Aparatele cu flacără deschisă sunt pe­riculoase și impun evacuarea fumului. Atenție la radiatoarele ale căror re­zistențe sunt încinse la roșu, deoarece căldura este radiată într-un perimetru prea mic și la o temperatură mult prea ridicată în imediata vecinătate a apa­ratului.

Din aceleași motive, trebuie să îndepărtați plantele de șemineuri. Dacă aveți încălzire centrală (nu are importanță sursa de energie), ideal pentru plante (dar asta costă mai mult) este să alegeți calorifere cât mai mari. Acest lucru vă permite să scădeți temperatura sursei de încălzite și să obțineți o repartizare omogenă a temperaturii în încăpere.

Sistemul de încălzire prin podea (cu excepția celor care funcționează prin difuzie la temperatură joasă) nu este indicat pentru sănătatea plantelor lor de interior (aerul este prea uscat).

Scăderea temperaturii

Este mult mai greu să răcorești o încăpere decât s-o încălzești, iar ambianța climatică temperată a regiunii noastre nu prea ne îndeamnă să facem acest lucru.

La temperaturi de peste 24-25°C, comportamentul plantelor devine foarte dificil de controlat și chiar menținerea lor în condiții bune în casă pune probleme întrucât trebuie crescută umiditatea.

Aparatele de aer condiționat au același inconvenient ca și aparatele de încălzire: usucă aerul. În special cele care dispun de un bac de recuperare a apei integrat în aparat spun suficient despre efectul lor de „pompă de umiditate”.

Puteți totuși să le folosiți din când în când, dacă veți compensa efectele nedorite prin numeroase pulverizări cu apă pe plante. Nu plasați aparatul prea aproape de plante, pentru a nu provoca încrețirea frunzelor și o încetinire a creșterii.

Cel mai bun mijloc de-a obține o împrospătare a aerului este o temeinică aerisire, dar nu când este foarte cald sau furtună. Izolați bine încăperea unde sunt plantele, pentru a evita și a reduce variațiile bruște de temperatură.

Plantele de interior cale iubesc răcoarea

Vă propunem o listă de plante care apreciază o temperatură de iarnă cuprinsă între 0 și 12°C și care trebuie cultivate, de preferință, în sere reci sau pe verande.

De la 0 la 5°C

Acacia (mimoză), Acea sellowiana, Acorus, Agave americana și parviflora, Ampelopsis brevipedunculata, Bomarea, Calceolaria, Chamaecereus, Chamaerops, Cordyline australis, Corokia, Cupressus macrocarpa, Darlingtonia, Dasylirion, Delosperma, Eucomis (floarea de ananas), Fatsia japonica, Gasteria, Glechoma hederacea, Hyacinthus, Hydrangea (hortensia), Jasminum (iasomia), Kalanchoe tubiflora, Lagerstroemia, Leptospermum, Nerium (leandru roz), Opuntia, Phoenix canariensis, Pittosporum, Podocarpus, Polystichum, Rosa (trandafirul pitic), Sarracenia, Trachycarpus, Weingartia.

De la 5 la 8°C

Abutilon hibrid, Adenium obesum (picior de elefant), Aeonium, Aloe, Anisodontea, Aporocactus, Araucaria, Ardisia, Ariocarpus, Asclepias, Aspidistra, Astrophytum, Bouvardia, Browallia, Brugmansia, Callistemon, Campanula isophylla (steaua marinarului), Caralluma, Carex, Carnegia, Cassia, Cereus, Cestrum, Chlorophytum, Cissus antartica, x Citrofortunella, Citrus (portocalul, lămâiul), Cleistocactus, Clivia, Corynocarpus, Cotyledon, Crassula, Cuphea, Cussonia, Cycas, Cymbidium (orhidee), Cyrtomium, Cytisus x racemosus, Dicksonia (ferigă arborescentă), Dionaea, Dolichotele, Drosera, Dryopteris, Dyckia, Echeveria, Echinocactus, Echinocereus, Ensete (bananierul pitic), Erica gracilis și x willmorei, Erythrina crista-galli (creasta-cocoșului), Faucaria, Ferocactus, Ficus pumila, Fortunella, Fuchsia, Hedera, Isoplexis, Lachenalia, Lantana, Lilium (crin), Lobivia, Lophophora, Lotus berthelotti, Mammillaria, Matucana, Myrtus, Neoporteria, Ophiopogon, Oroya, Pachycereus, Pachyphytum, Parodia, Passiflora, Pelargonium, Phoenix dactylifera (curmal), Plumbago, Punica (rodiu), Puya, Rebutia, Rehmannia, Rhapis, Rhodochiton, Sedum, Serissa, Sparmannia, Tecomaria, Trichocereus, Washingtonia, Yucca.

De la 8 la 12°C

Abutilón megapotamicum și pictum, Achimenes, Agave victoriae-reginae, Anigozanthos (crinul australian), Anguloa, Angulocaste, Asparagus, Asplenium bulbiferum, Beaucarnea, Begonia elatior, Bougainvillea, Brunfelsia, Bulbophyllum, Caesalpinia, Catharanthus, Cephalocereus, Ceropegia, Chamaedorea, Cissus „Ellen Danica”, Coelogyne, Cyclamen, Cyperus altemifolius, Davallia, Echinopsis, Espostoa, Euphorbia milii, resinifera, quadrangularis, tirucalli sipulcherrima (poinsettia), x Fatshedera, Fenestraria, Ficus benjamina, Gerbera, Gloriosa, Grevillea, Gymnocalycium, Haemanthus, Haworthia, Heterocentron, Hippeastrum (amarilis), Homalocladium, Huemia, Hypocyrta, Impatiens hawkeri, Iresine, Justicia carnea și pauciflora, Jatropha, Kalanchoe beharensis, manginii și tomentosa, Lithops, Lycaste, Mandevilla, Manettia, Melocactus, Mikania, Murraya, Nertera, Notocactus, Oplismenus, Orbea, Pachypodium, Pavonia, Persea, Polystichum, Primula, Radermachera, Reinwardtia, Rhipsalidopsis (cactus de Paște), Rhipsalis, Rhododendron simsii, Rhoicissus, Sandersonia, Saxifraga stolonifera, Schefflera, Scirpus, Selenicereus, Senecio cruentas (cineraria), Strelitzia, Streptosolen, Tetrastigma, Thunbergia, Tibouchina, Tillandsia usneoides, Tolmiea, Veltheimia, x Vuylstekeara, Zamia, Zamioculcas, Zantedeschia, Zebrina.

Erorile de temperatură

Plantele cultivate într-o ambianță prea caldă sau prea rece sunt afectate. Excesul de căldură provoacă îngălbenirea frunzișului, care cade rapid, chiar daca este încă verde. Bobocii se veș­tejesc și cad înainte de-a se deschide. Extremitățile ramurilor se usucă.

Pro­blemele nu sunt generate numai de excesul de căldură, ci și de scăderea masivă a umidității pe care o provoacă acesta. Pentru a evita surprizele neplă­cute, este bine să pulverizați plantele (dimineața și seara, dacă este necesar), dacă temperatura depășește 20°C.

În schimb, o plantă de origine tro­picală poate să moară de frig. Tabelele de mai sus și de mai jos prezintă plantele în funcție de temperaturile minime pe care le suportă. Toate plantele pot su­porta temperaturi mai scăzute decât cele normale dacă temperatura scade lent (nu mai mult de 0,7°C pe oră), iar rădăcinile sunt menținute într-un pă­mânt uscat.

De exemplu, un croton pus în pământ foarte uscat va rezista până la 12°C, dacă nu a fost udat o săptămână, în timp ce, într-o ambianță umedă, este afectat de la 14°C. O plantă care suferă de frig are tendința de a se pleoști, frun­zișul ei se decolorează (se albește sau devine gri-argintiu) și, în mediu umed, tijele putrezesc foarte rapid.

Controlul temperaturii

Controlul temperaturii plantelor este obligatoriu

Este foarte important, să știți, în permanență care este temperatura din toate camerele, fapt ce vă va permite să verificați buna funcționare a apara­telor de încălzire și să le reglați, dacă este nevoie. Ideal pentru plante este ca dumneavoastră să cunoașteți variați­ile de temperatură.

Un termometru cu maxim și minim evidențiază extre­mele de temperatură. Acesta este foar­te potrivit pentru casă, dar trebuie să-l aduceți la zero în fiecare zi, pentru ca indicațiile variațiilor de temperatură să fie semnificative.

Termometrele electronice sunt multifuncționale. Ele indică temperatura interioară și exterioară, nivelul de umiditate și, de asemenea, tendința evoluției vremii în următoarele ore. Plasați întotdeauna aparatul într-un loc uscat, unde să nu-l bată soarele, pentru a obține măsurători foarte precise.

Plantele de interior care iubesc căldura

Vă propunem în acest tabel o listă de plante care trebuie să ierneze la o temperatură mai mare de 12°C. În el veți găsi cele mai viguroase specii de plante pentru interior.

De la 12 la 15°C

Acalypha hispida, Acalypha pendula, Acokanthera, Adiantum raddianum (capilaria), Aechmea, Aerangis, Aeschynanthus, Aglaonema, Amorphophallus, Ananas, Anthurium hibrid, Aphelandra (planta-zebră), Asplenium nidus, Begonia boweri, Begonia masoniana, Begonia rex, Bifrenia, Blechnum gibbum, Bowiea, Brassavola, Brassia, Caladium, Calathea, Calliandra, Callisia, Catasetum, Cattleya hibrid, Clerodendrum, Coffea (arborele de cafea), Cordyline fruticosa, Crossandra, Ctenanthe, Cyperus papyrus, Dendrobium, Doryopteris, Dracaena marginata și deremensis, Dracula, Elettaria (cardamom), Encyclia, Epidendrum, Epipremnum, Episcia, Erythrina indica, Euphorbia fulgens, Exacum affine, Gardenia, Justicia brandegeana, Ficus benjamina (cu frunze panașate), Ficus elastica (ficus de cauciuc), Ficus longifolia și rubiginosa, Gloxinia, Hedychium, Hibiscus rosa-sinensis, Howea forsteriana, Hoya bella, Ipomoea batatas (cartoful dulce), Jacaranda, Kalanchoe blossfeldiana, Livistona, Ludisia discolor, Malvaviscus, Maranta, Masdevallia, Maxillaria, Microlepia, Miltonia, Musa (bananier), Nepenthes, x Odontioda, x Odontocidium, Odontoglossum, Oncidium, Pachira, Pachystachys, Pandanus, Paphiopedilum (papucul doamnei), Pellaea, Pellionia, Pentas, Peperomia, Pereskia, Pilea, Piper, Platycerium (coarnele cerbului), Plectranthus, Pteris, Rhoeo, Saintpaulia, Sansevieria, Schlumbergera (crăciunica), Scutellaria, Senecio macroglossus, Sinningia hibrid (gloxinia), Smithiantha, Solandra, Sophronitis, Spathiphyllum, Stanhopea, Stephanotis, Streptocarpus, Thevetia, Tradescantia, Zygopetalum

Peste 15°C

Acalypha wilkesiana, Adiantum hispidulum, Adiantum peruvianum, Aerides, Allamanda, Alloplectus, Alocasia, Alpinia, Anastatica, Angraecum, Ansellia, Anthurium crystallinum, Asarina, Begonia corallina și heracleifolia, Bertolonia, Breynia, Calanthe, Caryota, Chrysalidocarpus (areca), Chrysothemis, Cissus discolor, Clusia, Cocos (cocotier), Codiaeum (croton), Codonanthe, Columnea, Costus, Cryptanthus, Dichorisandra, Dieffenbachia, Dipteracanthus, x Doritaenopsis, Doritis, Dorstenia, Dracaena deremen­sis, fragrans și reflexa, Euphorbia obesa, Euterpe, Ficus benghalensis, lyrata, religiosa, retusa și stricta, Fittonia, Globba, Goethea, Guzmania, Gynura, Habenaria, Hemigraphis, Hemionitis, Hibiscus schizopetalus, Hoodia, Hymenocallis, Hyophorbe, Hypoestes, Ixora, Kohleria, Leea, Medinilla, Microcoelum, Mimosa pudica, Monstera deliciosa (filodendron cu frunza ruptă), Mussaenda, Nautilocalyx, Neoregelia, Nephrolepis, Nidularium, Pedilanthus, Peripelta, Phaius, Phalaenopsis, Philodendron, Phlebodium, Phoenix roebelenii, Pisonia, Polyscias, Pseuderanthemum, Rhaphidophora, Rhynchostylis, Sanchezia, Schefflera elegantissima, Schismatoglottis, Setcreasea, Siderasis, Sonerila, Stromanthe, Syagrus, Syngonium, Tacca, Testudinaria, Tillandsia cyanea, Vanda, Veitchia, Vriesea, Xanthosoma, Xeranthemum

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *