Tutorarea și palisarea plantelor de interior

Plantele volubile, cățărătoare, agățătoare sau ale căror tulpini sunt lipsite de rigiditatea necesară pentru a susține greutatea frunzișului, speciile luxuriante sau cu ramuri subțiri trebuie să fie palisate pe un suport. Există numeroase modele, adaptate diferitelor tipuri de vegetale.

Sfatul nostru

Pentru ca legătura să nu rănească sau să stranguleze tulpinile, prindeți-le mai întâi de un arac, strângând cu două noduri, și apoi treceți legătura în formă de opt în jurul tulpinii, fără a mai strânge. Înnodați extre­mitatea legăturii pe arac. Astfel, tulpina va fi susținută fără vreun risc pentru plantă.

Vorbim despre tutorare atunci când planta este susținută de unul sau mai mulți țăruși drepți, în arcuri de cerc, în scară sau în spirală ori pe ramuri desfrunzite.

Folosim termenul palisare atunci când planta se dezvoltă în lățime pe un spalier, un grilaj, o scară sau dacă se prinde de fire întinse pe zid.

Suportul trebuie să fie stabil și tot­odată discret. Instalați-l sau înlocuiți-l cu ocazia schimbării ghiveciului, pen­tru a nu risca să răniți rădăcinile. Po­ziția corectă a aracului în ghiveci este asigurată de stratul drenant.

Plante care trebuie tutorate

• Pe un arc: dipladenia, ginura, hoya, passiflora, ampelopsis, stephanotis, plumbago, bougainvillea, ceropegia, filodendroni cu frunze mici, iedera etc. se simt bine în jurul unor arcuri meta­lice.

Pregătiți un arc având un diame­tru de cel puțin 40 cm, pentru ca tijele plantei să nu se simtă prea strânse una într-alta. Trahelospermum și iasomia pot să se răsucească în jurul unui arc, în primii doi sau trei ani de viață.

• Pe un arac îmbrăcat în mușchi: toate plantele care formează rădăcini aeriene, ori care au nevoie de multă umezeală – aralia, ficusul agățător, filodendronii agățători, potos și singonium.
• Pe un tutore în formă de scară: lianele mari, cu tije volubile: Solanum jasminoides, streptosolen, bougainvillea, thunbergia, clerodendron, potos, solandra, pasiflora, stephanotis (plante adulte).

Bambusul, solid și natural

Aracii din bambus se confundă cu frunzișul. Modelele actuale, care nu depășesc 1 m în lungime, sunt perfecte pentru plantele tinere sau pentru cele cu dezvoltare medie, ca hortensiile sau poinsettia.

Trei sau patru araci de bambus, legați la jumătatea înălți­mii cu o sfoară, pot să cuprindă între ei plante cu o ținută foarte evazată, precum papirusul sau teiul de apartament (Sparmannia).

Flexibilitatea aracilor de bambus nu le permite să susțină plante foarte mari, ca ficușii, filodendronii sau singonium, pentru care sunt necesare suporți cu un diametru de cel puțin 2 cm.

Protejați extremitatea fiecărui arac de bambus cu un dop de plută, pentru a nu vă răni din neatenție atunci când, de exemplu, vă aplecați să udați planta.

Plastic sau metal?

Aracii de plastic sau de metal plastifiat sunt potriviți pentru plantele viguroase sau grele. Solizi, ei pot rămâne așa cum sunt așezați vreme de mai mulți ani fără să se îndoaie.

Culoarea verde nu se distinge din frunziș, albul rămâne la fel, destul de discret, mai ales la plantele cu frunziș panașat. Ar­curile se potrivesc lianelor înflorite, ca stephanotis și dipladenia. Curbarea ramurilor în jos favorizează apariția de noi mlădițe înflorite.

Dacă diametrul arcului este prea mic (mai puțin de 30 cm), planta este prea înghesuită. La o lună după cum­părare, trebuie să schimbați ghiveciul și să înlocuiți aracul. Iasomiile, plumbago, thunbergia, cu creștere vigu­roasă, se vor dezvolta, în sezon, pe arcuri de cel puțin 40 cm în diametru, în comerț se găsesc araci cu forme de­corative variate: spirale, inimi, siluete de animale sau de vegetale.

Acestea din urmă sunt ideale pentru speciile cu frunze mici ca iederele sau ficușii agățători, care pot fi astfel orientați.

Tutori îmbrăcați în mușchi

Acoperiți cu mușchi natural sau arti­ficial, aceștia sunt potriviți pentru plantele care au rădăcini aeriene: potos, singonium sau filodendroni căță­rători. Rădăcinile extrag din mușchi un surplus de umezeală și de elemen­te nutritive. Considerați acest tutore ca un al doilea mediu de cultură.

Turnați încet apa de udat în vârful aracului pentru a umezi mușchiul sau pulveri­zați în fiecare zi, cu apă călduță, an­samblul plantă-arac. O dată pe lună, adăugați o jumătate de doză de îngră­șământ lichid în pulverizator, pentru a hrăni rădăcinile aeriene.

Agățați tulpinile plantei de mușchi cu o buca­tă de rafie, cu ace de păr sau cu agrafe de prins hârtii pe jumătate desfăcute, înfipte în grosimea aracului.

Palisarea

Această operațiune se aplică plantelor agățătoare sau lianelor, care trebuie să se dezvolte în suprafață, și nu în volum tocmai pentru a crea un efect de mai mare amploare. O plantă palisată are o suprafață mai mare expusă la soare și crește mai viguros.

Palisați cu regulari­tate tulpinile pentru a dirija creșterea plantei. Exemplarele de plumbago devin extrem de invadatoare dacă „uităm” să le ghidăm. Tulpinile se-ncurcă, se rup când încercăm să le ridicăm, ceea ce face dificilă o palisare ulterioară.

Dacă nu ați avut în vedere palisarea în timpul plantării, puneți trei araci de bambus la marginea ghiveciului și prindeți cu o sfoară sau cu o bucată de rafie ansamblul de jur împrejur, înfășurând legătura de două ori în jurul fiecărui arac.

Dacă planta se află lângă un zid, cel mai simplu este să întindeți fire de nailon între șuruburi fixate din doi în doi metri (cuiele sunt mult mai ușor smulse atunci când greutatea devine prea mare). Acest sistem le convine filodendronilor, iasomiilor și lui cissus.

Cu titlu informativ, vă putem spune că ramura unui Tetrastigma voinerianum viguros, în vârstă de 10 ani, poate cân­tări peste 10 kg! Schimbarea din ghi­veci a unei plante palisate pe un zid va fi, prin urmare, mult mai dificilă. Țineți seama de faptul că planta are nevoie de un ghiveci destul de voluminos (de cel puțin 30 cm în diametru) pentru a nu mai fi mutată timp de cel puțin 3-4 ani.

Diferite tipuri de legături

Puteți folosi drept legătură orice ma­terial suplu, solid și care se înnoadă.

Rafia este un produs natural care provine dintr-un palmier originar din Nigeria. Este potrivită pentru plan­tele cu dezvoltare redusă. Suplă, rafia nu afectează tulpina, dacă nu este prea tare strânsă.

Sârma plastifiată se vinde în role. Solidă, poate susține plante grele și se dovedește practică la aracii acoperiți cu mușchi. Pentru plantele cu tulpini groase, cu creștere viguroasă, folosiți colierele (brățările) din plastic.

Există numeroase modele, în funcție de dimensiuni. Firele de cu­pru sau de alamă sunt rezervate pen­tru legarea bonsailor. Firele de nailon sau sârmă folosite de florari nu sunt potrivite. Prea subțiri, ele rănesc adânc tulpinile.

Bulbii, un caz aparte

În natură, florile cu bulbi nu au nevo­ie de arac. Cultivate în ghiveci, aceste plante trebuie, însă, sprijinite. Con­dițiile de cultură (mai puțină lumină, mai multă căldură și îngrășământ) fac tulpinile mai lungi și mai suple. Este preferabil să instalăm aracii în același timp cu bulbii pentru ca aceș­tia din urmă să nu fie răniți ulterior.

Într-adevăr, cea mai neînsemnată lovi­re provoacă adeseori putrezirea bulbu­lui. Pentru narcise, niște bețe subțiri de bambus sunt de ajuns. Puteți fo­losi un singur arac pe care îl veți înfi­ge lateral, lângă peretele ghiveciului, înconjurați apoi cu un fir de rafie grupul de tulpini și faceți un nod du­blu, fără să strângeți.

Plantele fragile

Anumite orhidee, ca phalenopsis sau cimbidium, au tulpini lungi, flexibile. Cele care fac multe flori pot purta până la 15 flori mari. Pentru a evita ca tulpinile să se rupă sau să se îndoaie periculos, amatorii instalează mici araci înclinați, după curbura naturală a tijei, susținând-o pe două treimi din lungi­mea ei. Legătura se face cu fir de lână sau cu rafie colorată.

Tulpina de amarilis, groasă, dar fra­gilă întrucât e goală pe dinăuntru, tre­buie să fie protejată în special atunci când poartă mai multe flori grele. Puneți un mic tampon de bumbac sau de polistiren expandat între arac și tijă pentru a amortiza șocurile.

Medinilele, plante cu impunători ciorchini roz-porțelan, destul de grei, au adeseori tulpini casante. Susțineți discret tijele florale cu o creangă bifurcată de alun, ascunsă de frunzi­șul generos.

Begoniile, cu tulpini fine și apoase, foarte fragile, și cu flori uneori foarte grele, au nevoie și ele de o arăcire. Folosiți baghete de lemn subțiri, pe care le veți atașa în mai multe puncte de tulpină, cu o bucată de rafie. Aten­ție! Tulpinile se rup foarte ușor, iar frunzele mor rapid.

Și plantele se pot răni

Plantele cresc în înălțime, dar și în lă­țime. O tulpină de ficus de 1 cm în dia­metru își poate dubla în trei ani grosi­mea dacă planta este bine hrănită, corect expusă și udată. Circumferința unui trunchi de portocal în ghiveci câș­tigă cel puțin 1 cm pe an, dacă stă, în sezonul frumos, în aer liber. Creșterea în grosime continuă chiar și dacă tul­pina este sugrumată de o legătură.

Circulația sevei fiind, în acest caz, încetinită, țesuturile formează mai întâi un burelet, apoi scoarța crapă și legătura este, încetul cu încetul, acoperită cu lemn, care are ten­dința de a se necroza. În unele cazuri, scoarța se dezvoltă împrejurul legăturii până la a o integra complet în plantă. Ramura slăbită de cicatrice este mult mai fragilă și face frunze mai mici.

Riscul ca o asemenea plantă rănită să fie atacată de paraziți, îndeo­sebi de cancere, crește. Pentru a evita orice problemă, este bine să verificați starea legăturilor cel puțin o dată la șase luni. Trebuie să puteți introduce încet, prin alune­care, un mic arac între legătură și trunchi.

Dacă legătura a crestat scoarța, tăiați-o pentru a slăbi strânsoarea. Dacă este încrustată în scoarță, încercați s-o tăiați în bucăți mici care se scot mai ușor. Acoperiți plaga cu un mastic pastă, ca să rămână foarte curată. Planta va sfârși prin a cicatriza rana, dar semnul nu va dispărea niciodată.

Verifică preț produse pentru palisare plante aici!