Begonia de frunze – Begonia spp. – Există peste 900 de specii ale acestei plante cu rizomi, din familia Begoniaceelor.
Origine: primele begonii decorative de frunze, provenite din nord-estul Indiei (Assam), au fost aduse în Marea Britanie în 1858. Altele au fost importate din Malaysia, în jurul anului 1940, și au dat naștere numeroșilor hibrizi actuali.
Frunze: asimetrice, rotunjite, în formă de rinichi sau de inimă, ascuțite, deseori păroase sau gofrate, ori cu desene în diverse culori (pete, dungi, degradeuri, rețea de vinișoare).
Flori: mici, roșii, roz, albe, fără a fi decorative. Colecționarii le elimină pentru a favoriza creșterea plantei.
Lumină: mai-septembrie, țineți-le într-un loc ferit de lumina directă a soarelui, umbros, dar expuneți-le în plină lumină în restul anului.
Pământ: amestec în părți egale de mraniță pentru plante verzi, turbă albă și nisip de râu. Adăugați un pumn de fertilizant organic pe bază de băligar și alge la un ghiveci de 14-18 cm diametru,
Îngrășământ: aprilie-august, udați-l cu soluție fertilizantă (1 dop de îngrășământ lichid la 10I apă).
Umiditatea aerului: trebuie să fie scăzută iarna, într-o încăpere răcoroasă. Nu pulverizați niciodată frunzele. Puneți plantele pe un pat de pietriș umed ori grupați mai multe plante, astfel încât transpirația plantelor să crească umiditatea.
Udare: vara, de două ori pe săptămână, iarna, așteptați ca substratul să se usuce pe o adâncime de 2 cm. Nu lăsați niciodată ca fundul ghiveciului să stea în apă, pentru că rădăcinile se sufocă.
Transplantare: la începutul primăverii, când rădăcinile au umplut complet ghiveciul. Nu tasați pământul, rădăcinile cărnoase sunt fragile. Puneți pe fundul ghiveciului un strat de pietriș și nisip, suficient de gros pentru a drena și a echilibra volumul și greutatea tufei, astfel încât ghiveciul să nu se răstoarne.
Cerințe specifice: nu suportă curenții de aer, poluarea (în special tutunul), valurile de căldură, umiditatea prea mare.
Dimensiuni: 20-40 cm înălțime și diametru pentru majoritatea varietăților. Unele exemplare de colecție rare, ca Begonia aconitifolia, pot avea o anvergură de 1 m.
Înmulțire: prin butași de frunze, tot timpul anului. Tăiați dintr-o frunză pătrate cu latura de 2 cm și puneți-le cu nervurile în jos pe mranița umedă dintr-o farfurie. Acoperiți cu o pungă de plastic transparent, susținută de o sârmă în formă de arc. Mențineți mranița umedă. În 1 -2 luni apar plăntuțele.
Longevitate: 1-3 ani în apartament; 4-10 ani în sere sau pe verande.
Dăunători și boli: când au prea multă apă, tulpinile și frunzele sunt invadate de diverse ciuperci. Mana, putregaiul cenușiu și oidium sunt cele mai frecvente. În verile calde și uscate apar și păianjenii-roșii.
Specii și varietăți: Begonia rex este cea mai cunoscută. Are mulți hibrizi argintii, purpurii, roz; Begonia masoniana sau ‘Crucea-de-fier’ are un semn brun-purpuriu in centrul frunzelor; Begonia bowerae are frunze elegante, păroase, verde-smarald, pătate cu ciocolatiu pe margini; Begonia listada, cu frunze alungite, poartă un semn fluorescent verde-deschis pe nervura principală; Begonia glazioui, numită și Buhrle Marx, mai puțin cunoscută, are toate nervurile de un verde strălucitor.
Sfatul nostru: reînnoiți anual, prin butășire, soiul dumneavoastră preferat, pentru că begoniile îmbătrânesc foarte repede. Supravegheați centrul tufei și frunzele inferioare, primele care fac mucegai sau făinare. Tăiați frunzele și tulpinile care dau semne de îmbolnăvire și îmbătrânire și udați-le mai puțin, pentru că sporii ciupercilor parazite se propagă foarte rapid la begonii.
Verifică preț plante de interior aici!
