Lumânarea-munților – Oreocereus spp. – Aceste Cactee formează tufe de tulpini verticale, mai mult sau mai puțin acoperite de o pilozitate albă.
Origine: până la 4 200 m, în Anzi.
Frunze: spinii sunt înfipți în areole mal mult sau mai puțin lânoase, în funcție de specie și altitudinea la care cresc. Pilozitatea îi protejează atât de excesul de căldură, cauzat de soarele foarte intens, cât și de temperaturile nocturne scăzute, de până la 0°C. Tulpinile cilindrice au muchii bine conturate.
Flori: diurne, de 5-10 cm diametru, tubulare, adesea roșii sau oranj, în vârful tulpinilor, doar la plantele adulte.
Lumină: în plin soare, tot anul. În apartament, așezați-l sub un luminator sau în apropierea unui perete de sticlă. Rotiți regulat ghiveciul, pentru ca toată suprafața cactusului să primească aceeași lumină.
Pământ: mraniță pentru cactee, cu 20% pietriș calcaros și nisip silicios.
Îngrășământ: în aprilie-octombrie, o dată pe lună, îngrășământ lichid pentru cactee.
Umiditatea aerului: redusă. Asigurați-i o bună ventilație. Speciile acoperite cu o pilozitate bogată sunt foarte sensibile la putregai, dacă atmosfera este umedă.
Udare: la 7-10 zile, din primăvară până la sfârșitul verii. Reduceți progresiv frecvența udărilor și opriți total din noiembrie până la jumătatea lunii martie.
Transplantare: în aprilie, anual pentru plantele tinere, la 3-4 ani pentru exemplarele mature și voluminoase.
Cerințe specifice: sub 10°C, nu mai crește. Atunci trebuie lăsat complet fără apă, într-o ambianță uscată, pentru a evita apariția putregaiului. Frigul și umezeala provoacă leziuni grave, care lasă cicatrici inestetice, afectând eleganța siluetei.
Dimensiuni: 15 cm-1,2 m înălțime, în ghiveci. Până la 4 m în natură pentru exemplarele mari.
Înmulțire: prin semințe, la 20-24°C, primăvara, în terină cu nisip.
Longevitate: zeci de ani, dacă se respectă condițiile de cultură.
Dăunători și boli: coșenile.
Specii și varietăți: există 6 specii. Oreocereus celsianus, cu tulpini acoperite din abundență cu perișori albi; Oreocereus trollii, care îi seamănă foarte mult, fiind însă foarte compact (nu depășește 1 m în înălțime). Oreocereus hendriksenianus pare și mai păros, deoarece spinii foarte lungi depășesc stratul protector mătăsos. Florile roz-închis se evidențiază pe culoarea albă a pilozității; Oreocereus doelzianus este acoperit de o mătase albicioasă și are flori terminale roșu-carmin; Oreocereus fossulatus, în formă de coloană, cu tulpini deformate, poartă șuvițe albe și flori violet-purpuriu; Oreocereus varicolor formează un tufiș ramificat chiar de la bază.
Sfatul nostru: deși înflorirea este uneori destul de capricioasă, cactusul e apreciat îndeosebi pentru pilozitatea sa, care contrastează plăcut cu plăcuțele de mozaic închis la culoare puse pe suprafața substratului.
Verifică preț plante de interior aici!
