Papucul Doamnei - Paphiopedilum

Îngrijire și informații Papucul-doamnei – Paphiopedilum

Papucul-doamnei – Paphiopedilum – Această orhidee are partea superioară a corolei în formă de buzunar sau de sabot, care atrage insectele polenizatoare.

Genul Paphiopedilum a fost multă vreme numit Cypripedium. Dar acestea din urmă sunt orhidee din zonele temperate ale emi­sferei nordice. Paphiopedilum sunt orhidee tropicale terestre, rar epifite sau litofite (cresc pe pietre). În subfamilia Cypripedioideelor sunt induse și genurile Phargmipedium și Selenipedium care cresc în America.

Origine: Asia de Sud-Est. Din nordul Indiei până în Filipine, , Laos, Myanmar, Thailanda, Papua Noua Guinee.

Frunze: 10-50 cm lungime, în rozetă, acauIle și fără organe de rezervă, eliptice, rigide, verzi sau marmorate. Frunzele înconjoară tulpina florală la bază. Speciile cu frunze într-o singură culoare iubesc răcoarea; cele cu frunze marmorate sau pătate preferă căldura.

Flori: de obicei o floare unică, cu diametrul de 6-12 cm, ceroasă, apare, în funcție de specie, în diferite perioade ale anului. Adesea există mai multe perioade de înflorire în cursul aceluiași an. Unele orhidee formează inflorescențe cu 3-5 flori. Rareori mirositoare, floarea este caracte­rizată printr-o parte superioară a corolei în formă de sabot, cu sepala dorsală foarte dezvoltată, numită pavilion.

Lumină: acceptă umbra, deoarece Paphio­pedilum crește la nivelul solului în pădurile tropicale. Dar, pentru a obține o bună înflori­re, plantele trebuie așezate în spatele unei ferestre orientate spre est sau nord, iar lumi­na puternică trebuie voalată. Iarna, 2-4 ore de iluminare artificială cu lămpi cu „lumină de zi” favorizează înflorirea.

Pământ: amestec de scoarță de pin cu granulații diverse, rădăcini de ferigă, polistiren expandat, dolomit și fragmente de cărbune de lemn. Dolomitul permite menți­nerea pH-ului la valori neutre, lucru foarte Important pentru Paphiopedilum.

Îngrășământ: dacă substratul este bogat în substanțe organice (rădăcini de ferigă), e inutil să puneți îngrășământ. La un amestec pe bază de scoarță adăugați, o dată sau de două ori pe lună, îngrășământ pentru orhidee. La un substrat complet artificial alegeți mai de­grabă un îngrășământ universal, 10/10/10 sau 6/6/6. În toate cazurile, nu uitați să udați cu apă limpede înainte de a adăuga îngrășământul.

Umiditatea aerului: 60-70% vara, 50-60% iarna. Așezați ghiveciul pe o far­furie plină cu pietriș sau cu bile de argilă, menținute mereu umede.

Udare: nu înmuiați niciodată substratul. Udați dimineața, cu apă de la robinet la temperatura camerei, o dată pe săptămână între octombrie și sfârșitul lui februarie, și la 3 zile în restul anului. Nu puneți apă la baza frunzelor, care nu trebuie să stea în umezeală în  timpul nopții pentru a nu putrezi și a distruge planta.

Transplantare: anual sau la 2 ani, după înflorire ori primăvara, într-un ghiveci cât mai strâmt posibil.

Cerințe specifice: pentru a induce înflori­rea,trebuie asigurată o perioadă de răcoare nocturnă (maximum 15°C) timp de 2-8 săptămâni, în septembrie-noiembrie. Scoateți planta afară în această perioadă sau pe o verandă, până la formarea bobocilor. Scăderea temperaturii nocturne către sfârșitul primăverii stimulează o a doua înflorire, la începutul toamnei.

Dimensiuni: 30-80 cm înălțime (tulpinile florale), în funcție de specie.

Înmulțire: prin separarea tufelor, în mai. Pentru a accelera cicatrizarea părților tăiate, nu udați orhideea în timpul primelor 15 zile și țineți plantele la o temperatură constantă de 18-20°C.

Longevitate: 1-5 ani în apartament; peste 10 ani în seră. Florile 1-2 luni și chiar mai mult. Florile tăiate se păstrează peste 15 zile, dacă au fost culese la 8 zile după înflorire. În condiții bune de cultură, înfloresc în fiecare an.

Dăunători și boli: bacteria Erwinia cypripedii provoacă putregaiul umed. 0 buna aerisi­re este indispensabilă pentru prevenție. Păduchii și păianjenii roșii sunt, de aseme­nea, de temut la speciile cu frunze subțiri.

Specii și varietăți: există 60 de specii și multe au fost intens hibridate. Numai hibrizii pot fi cultivați, formele „sălbatice” făcând parte dintre speciile naturale prote­jate. Paphiopedilum appletonianum, cu flori fine, maro, cu degradeuri de roz și verde; Paphiopedilum bellatulum, pitică, având flori mari, albe sau galbene, pătate cu maro; Paphiopedilum callosum, cu flori brune, având pavilionul dungat cu alb; Paphiope­dilum sukhakuli, cu flori autumnale verzi și purpurii, punctate cu negru și cu pavilionul dungat cu alb. Paphiopedilum haynaldianum, cu flori mari, brune și verzi, pătate cu roz și maro. Paphiopedilum rotschildianum are „bărbi” de 20 cm lungime; nu mai există decât hibrizi, forma botanică (originară din Borneo) fiind pe cale de dispariție. Paphiopedilum hirsutissimum, cu flori roz-mov și verzi.

Sfatul nostru: Paphiopedilum este una dintre orhideele cel mai ușor de cultivat. Alegeți-o pentru primele dumneavoastră experiențe în domeniu. Nu o udați prea mult și vaporizați frunzele dacă tempe­ratura ambiantă depășește 22°C, re­glând pulverizatorul la cuantumul cel mai fin de pulverizare, deoarece apa nu trebuie să șiroiască pe plantă.

Verifică preț plante de interior aici!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *