Vriesea – Vriesea spp – Aceste Bromeliacee, în principal epifite, se integrează bine în interioarele contemporane.
Origine: zone stâncoase și păduri până la 2 500 m altitudine din regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud.
Frunze: 20-80 cm lungime, liniare, coriacee, curbate în partea superioară, formează o rozetă compactă, cu o pâlnie centrală. În funcție de specie și soi, frunzele sunt uni, cu dungi, pătate sau marmorate.
Flori: inflorescența este un spic, uni sau multicolor, simplu sau ramificat, compus din flori micuțe, galbene sau albe, înconjurate de bractee roșii sau galbene. Florile se ofilesc foarte repede, dar bracteele durează mai multe luni, asigurând aspectul decorativ al plantei.
Lumină: așezați-o în fața unei ferestre bine expuse, dar protejând-o de soarele direct, din mai până în august, printr-o perdea translucidă. În natură, majoritatea se dezvoltă foarte bine sub o lumină atenuată de frunzișul arborilor.
Pământ: amestec compus din două părți turbă de sfagnum, fibroasă, o parte mraniță de scoarță și o parte nisip. Pentru ca amestecul să fie bine drenat, puneți pietriș sau bile de argilă pe fundul ghiveciului și separați-le de amestecul de pământuri printr-o bucată de fetru pentru grădinărit.
Îngrășământ: în perioada aprilie-octombrie, pulverizați săptămânal un îngrășământ foliar. La tinerele plante care nu aii înflorit încă, sporiți fertilizarea cu un aport lunar de îngrășământ lichid pentru orhidee. Puteți, de asemenea, să vărsați în pâlnia formată de rozeta de frunze o soluție nutritivă foarte diluată (un capac de îngrășământ pentru plante cu flori la 10 litri de apă). Frunzele au celule capabile să asimileze materiile organice pe care le conține receptaculul central, asigurând astfel plantei complementele nutritive necesare creșterii. Rădăcinile au mai degrabă rol de fixare a plantei, nu de hrănire a ei.
Umiditatea aerului: minimum 60-70%. Din momentul în care temperatura depășește 18°C, pulverizați planta în fiecare zi, cu apă dulce, evitând udarea inflorescenței. Puteți mări umiditatea punând ghiveciul pe o farfurie plină cu pietriș sau bile de argilă, menținute umede în permanență. Aveți grijă ca baza ghiveciului să nu stea direct în apă.
Udare: umpleți rozeta cu apă necalcaroasă, la temperatura camerei, dar nu și iarna, când planta trebuie ținută aproape fără apă. În perioada de creștere, udați-o la 3 zile cu apă dedurizată, necalcaroasă.
Transplantare: la 2 ani, după separarea lăstarilor, răsădiți tinerele plante într-un amestec de mraniță de scoarță, turbă de sfagnum și cărămidă sfărâmată. Pentru a accelera înrădăcinarea lăstarilor, înainte de a-i tăia, înveliți-le baza cu mușchi menținut umed sau acoperiți-i cu o grămăjoară de turbă. Mențineți tinerele plante la căldură, la umbră și într-o atmosferă foarte umedă.
Cerințe specifice: lăstarii transplantați înfloresc, în medie, după 4-5 ani.
Dimensiuni: 30 cm-1 m înălțime și anvergură, în funcție de specie, dar Vriesea imperialis atinge 3-5 m înălțime.
Înmulțire: separați lăstarii care apar la baza plantei-mamă, în momentul în care au atins o treime din înălțimea plantei adulte. Puneți-i la înrădăcinat într-un substrat mai nisipos decât normal. Se pot înmulți și prin semințe, acestea fiind risipite la suprafața unui amestec afânat de fibre de ferigă, nisip și sfagnum. Germinarea durează trei săptămâni, într-o miniseră, la 25°C. După 3-4 luni, când plantele au două sau trei frunzulițe, repicați-le într-un vas de pământ, apoi, după un an, în godete individuale.
Longevitate: după înflorire, rozeta de frunze supraviețuiește un an sau doi. Lăstarii trebuie repicați obligatoriu, pentru a continua ciclul.
Dăunători și boli: uscarea vârfurilor frunzelor și apariția unor pete brune pe acestea arată că atmosfera este prea uscată. Puteți tăia extremitățile uscate. Putrezirea este provocată de o temperatură prea scăzută. Pentru coșenile și păduchi, tratați cu un insecticid în aerosol, respectând, atunci când pulverizați, o distanță de cel puțin 50 cm de plantă, pentru a nu arde frunzele.
Specii și varietăți: există 250 de specii. Vriesea splendens, cu frunze dungate transversal, are un spic mare, plat, de culoare roșu-aprins. Vriesea poelmanii are o inflorescență ramificată, roșu-aprins, și frunze verzi. Vriesea hieroglyphica are frunze verde-deschis, dungate transversal. Horticultorii au produs numeroși hibrizi, mai ușor de cultivat decât speciile botanice. „Christiane”, cu spice mari, roșu-aprins și frunze verzi uni. „Elan”, cu spice foarte subțiri și înalte, roșii. „Leonie” și „Tiffany” au spice mari, roșii și galbene. „Margot” are spice roșii, ascuțite.
Sfatul nostru: puteți să vă inspirați din natură și să așezați planta pe un trunchi bătrân, ramificat. Scoateți din ghiveci fiecare plantă, înconjurați-i rădăcinile cu mușchi și legați-le cu ajutorul unui fir plastifiat ori de rafie sintetică sau cu o bandă de plastic ajurată. Pulverizați planta în fiecare zi și lăsați puțină apă în rozetă. Pentru a favoriza înflorirea tuturor bromeliaceelor, așezați planta adultă într-o miniseră sau într-un sac de plastic închis ermetic, în care puneți 2-3 mere tăiate bucăți. În timpul descompunerii, merele produc etilenă, care stimulează înflorirea.
Verifică preț plante de interior aici!