Vriesea - Vriesea spp

Îngrijire și informații Vriesea – Vriesea spp

Vriesea – Vriesea spp – Aceste Bromeliacee, în principal epifite, se integrează bine în interioarele contemporane.

Origine: zone stâncoase și păduri până la 2 500 m altitudine din regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud.

Frunze: 20-80 cm lungime, liniare, coriacee, curbate în partea superioară, formează o rozetă compactă, cu o pâlnie centrală. În funcție de specie și soi, frunzele sunt uni, cu dungi, pătate sau marmorate.

Flori: inflorescența este un spic, uni sau multicolor, simplu sau ramificat, compus din flori micuțe, galbene sau albe, înconju­rate de bractee roșii sau galbene. Florile se ofilesc foarte repede, dar bracteele durează mai multe luni, asigurând aspectul decorativ al plantei.

Lumină: așezați-o în fața unei ferestre bine expuse, dar protejând-o de soarele direct, din mai până în august, printr-o per­dea translucidă. În natură, majoritatea se dezvoltă foarte bine sub o lumină atenua­tă de frunzișul arborilor.

Pământ: amestec compus din două părți turbă de sfagnum, fibroasă, o parte mraniță de scoarță și o parte nisip. Pentru ca ames­tecul să fie bine drenat, puneți pietriș sau bile de argilă pe fundul ghiveciului și separați-le de amestecul de pământuri printr-o bucată de fetru pentru grădinărit.

Îngrășământ: în perioada aprilie-octombrie, pulverizați săptămânal un îngrășă­mânt foliar. La tinerele plante care nu aii înflorit încă, sporiți fertilizarea cu un aport lunar de îngrășământ lichid pentru orhidee. Puteți, de asemenea, să vărsați în pâlnia for­mată de rozeta de frunze o soluție nutritivă foarte diluată (un capac de îngrășământ pen­tru plante cu flori la 10 litri de apă). Frunzele au celule capabile să asimileze materiile organice pe care le conține receptaculul cen­tral, asigurând astfel plantei complemen­tele nutritive necesare creșterii. Rădăcinile au mai degrabă rol de fixare a plantei, nu de hrănire a ei.

Umiditatea aerului: minimum 60-70%. Din momentul în care temperatura depășește 18°C, pulverizați planta în fiecare zi, cu apă dulce, evitând udarea inflorescenței. Puteți mări umiditatea punând ghiveciul pe o farfurie plină cu pietriș sau bile de argilă, menținute umede în permanență. Aveți grijă ca baza ghiveciului să nu stea direct în apă.

Udare: umpleți rozeta cu apă necalcaroasă, la temperatura camerei, dar nu și iarna, când planta trebuie ținută aproape fără apă. În perioada de creștere, udați-o la 3 zile cu apă dedurizată, necalcaroasă.

Transplantare: la 2 ani, după separarea lăstarilor, răsădiți tinerele plante într-un amestec de mraniță de scoarță, turbă de sfagnum și cărămidă sfărâmată. Pentru a accelera înrădăcinarea lăstarilor, înainte de a-i tăia, înveliți-le baza cu mușchi menținut umed sau acoperiți-i cu o grămăjoară de turbă. Mențineți tinerele plante la căldură, la umbră și într-o atmosferă foarte umedă.

Cerințe specifice: lăstarii transplantați înfloresc, în medie, după 4-5 ani.

Dimensiuni: 30 cm-1 m înălțime și an­vergură, în funcție de specie, dar Vriesea imperialis atinge 3-5 m înălțime.

Înmulțire: separați lăstarii care apar la baza plantei-mamă, în momentul în care au atins o treime din înălțimea plantei adulte. Puneți-i la înrădăcinat într-un substrat mai nisipos decât normal. Se pot înmulți și prin semințe, acestea fiind risipite la suprafața unui amestec afânat de fibre de ferigă, nisip și sfagnum. Germinarea durează trei săptă­mâni, într-o miniseră, la 25°C. După 3-4 luni, când plantele au două sau trei frunzulițe, repicați-le într-un vas de pământ, apoi, după un an, în godete individuale.

Longevitate: după înflorire, rozeta de frunze supraviețuiește un an sau doi. Lăs­tarii trebuie repicați obligatoriu, pentru a continua ciclul.

Dăunători și boli: uscarea vârfurilor frun­zelor și apariția unor pete brune pe acestea arată că atmosfera este prea uscată. Puteți tăia extremitățile uscate. Putrezirea este provocată de o temperatură prea scăzută. Pentru coșenile și păduchi, tratați cu un insecticid în aerosol, respectând, atunci când pulverizați, o distanță de cel puțin 50 cm de plantă, pentru a nu arde frunzele.

Specii și varietăți: există 250 de specii. Vriesea splendens, cu frunze dungate trans­versal, are un spic mare, plat, de culoare roșu-aprins. Vriesea poelmanii are o inflo­rescență ramificată, roșu-aprins, și frunze verzi. Vriesea hieroglyphica are frunze verde-deschis, dungate transversal. Horticultorii au produs numeroși hibrizi, mai ușor de culti­vat decât speciile botanice. „Christiane”, cu spice mari, roșu-aprins și frunze verzi uni. „Elan”, cu spice foarte subțiri și înalte, roșii. „Leonie” și „Tiffany” au spice mari, roșii și gal­bene. „Margot” are spice roșii, ascuțite.

Sfatul nostru: puteți să vă inspirați din natură și să așezați planta pe un trunchi bătrân, ramificat. Scoateți din ghiveci fiecare plantă, înconjurați-i rădăcinile cu mușchi și legați-le cu ajutorul unui fir plastifiat ori de rafie sintetică sau cu o bandă de plastic ajurată. Pulverizați planta în fiecare zi și lăsați puțină apă în rozetă. Pentru a favoriza înflorirea tutu­ror bromeliaceelor, așezați planta adultă într-o miniseră sau într-un sac de plastic închis ermetic, în care puneți 2-3 mere tăiate bucăți. În timpul descompunerii, merele produc etilenă, care stimulea­ză înflorirea.

Verifică preț plante de interior aici!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *